Boris Marian Mehr

Reverii de toamnă

Mor toţi copacii,
Câinii umblă trişti,
Boschetarii părăsesc parcurile,
Gândurile mele se ascund
Prin cotloanele creierului,
precum cârtiţele,
ce va scoate la iveală primăvara?
Ne aşteaptă o iarnă
Tulburător de albă,
De disperare, un mort
Va întinde o mână,
Eu ştiu să strâng
Mâna unui mort.
Am o mare înţelegere.
Numai cu dragostea
Nu-l pot salva din adâncuri.

Pe reverul hainei se aşază toamna,
Ciudată îmbinare de omidă cu o scamă,
Xilofon tăcut,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e frumoasă ca o păpădie

Viaţa e frumoasă ca o păpădie,
Sufli şi se duce-n fluturi pe câmpie,
Te răscoli degeaba, mai degrabă scrii,
Nimic nu se pierde sub factorul psi.
Clopotele sună, trece dricul lent,
Noaptea este albă şi fumează Kent,
Fata lăcrimează, urşii se ascund,
Mormăie-n tufişuri un defunct burgund.
Cândva muşchetarii viaţa şi-o dădeau
Pentru o batistă, diamant weiss-blau,
eu păstrez în vise casa şi în ea
tu erai mireasa albă, fulg de nea.

În Ţara Minunilor n-am fost niciodată,
Deşi cu Alisa sunt prieten la toartă,
La capătul lumii mă duc deseori,
Splendoarea din margini de patimi şi dor.
Ascuns în dantele arsenicul arde,
Viaţa şi moartea, surori de departe,
În noaptea-naintea Facerii, poate

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr (4 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum în cer

În orice legendă există sămânţa
Viitorului, is not?
Rugi de iertare se lasă pe iarba cerului.
Iar mormântul meu aşteaptă la margine,
aproape de gard, de mersul tramvaielor.
Într-o noapte cimitirul dispăru, se spune
Că ar fi zburat la cer. Mormântul meu – ioc.
Iar eu mă plimb liber, fără baston, barbă,
Carte de rugăciuni, deşi nu am deschis-o
Până acum. Parcă nimeni numai crede în moarte.
Toţi vor să ajungă în cer vii şi nevătămaţi.
Cică un sfârşit tot există, cam ascuns,
Bătrânii ne spun ceea ce-i dor, dar
Nu ne anunţă la timp despre moarte,
De n-am fi atât de autonomi, eu cred
Că nimeni nu ar muri, din solidaritate,
Suntem toţi o materie şi un spirit,
Ce atâta autonomie trupească,
O bătrână în cârje, alaltăieri
s-a prefăcut într-un înger cu aripi,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versete sabatice

Să fii orb? Înţeleg. Îţi ascunzi privirea
De lumina soarelui, de propria privire.
Să fii orb cu adevărat? Voi privi în locul tău
Dar tu nu eşti orb, eşti trufaş ca şi mine.
Doi orbi, tu şi eu, doi Oedipe, fie.
Penitenţă, pace şi cadenţă,
ştiinţa de a merge drept., izgonirea din Rai
a fost primul act de nedreptate.
Poeţii sunt adevăraţii regi. Ei nu cer închinăciune.
La început a fost setea de Cuvânt.
Mulţi trăiesc cu zei pe care nu-i cunosc.
Să iubeşti marea pentru disperarea ei.
Ce-am înnodat desfac, las funiile să lunece pe apă,
Corabia se duce singură în larg, ea ştie drumul
Către veşnicie, rămân aici, un prizonier al propriilor cuvinte.
O stradă, două şiruri de case cu garoafe la ferestre,
Aşa ne pare viaţa uneori, privind din capătul cuprins
De gheara tristului final. Apoi te scuturi ca un câine ud.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea

"Mă aflam într-un coşmar, stil Piranesi,
Cărările logicii, paşii raţionali nu duceau nicăieri,
mi-am lăsat mintea să mă poarte pe scări întortocheate,
apoi uşi ce se deschideau spre NICĂIERI",
aceasta a fost ucenicia, Vilanelle,
dacă nu ai avea inimă, ai fi moartă,
de pe buzele satyrului, sângele
se strecura spre barba de ţap,
ea nu era englezoaică, era australiancă,
prevăzătorii treceau iarna prin apele fluviului,
spre a descoperi o altă ţară,
fără vise nu am avea identitate,
dar să nu le pierdem în oglinzile reale,
ne aranjăm cravata sau rochia,
mergem la întâlnirea cu viaţa, cu moartea,
nu se ştie cine intră şi cine iese,
copacii cresc pe morminte, ştiu ei ceva,
foşnesc cu glas de om, cum interpretezi
aceste şoapte, aceste vise, aşa va fi,
spuse Marele Preot. "Calea Căilor

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoşii învinşi

Plânge Leonard de atâtea blestemăţii,
Cinstitul Brutus îşi ascunde cuţitul şi scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrenţe muguri şi coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
şi le pierdui printre coteţe. Ce oroare.
Un şir întreg de jucători de bile colorate,
Biluţe mai rotunde şi mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeţii,
Nu înjuraţi, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

NB 12

Un trandafir de piatră nu-ţi voi dărui,
Mai bine redeschid petalele din inimă,
Cât este vie.
Iubitele din secolul trecut au amuţit,
Pustiul cucereşte iar planeta,
Cu-nţelepciunea nu poţi face tot,
E doar un câine pus de pază,
În ochii oamenilor poţi citi nefericirile, victoriile, speranţa,
Fără cuvinte poţi citi, cu mintea trează,
Atâtea trenuri s-au pierdut în noapte,
Nu căuta în amintiri pedeapsa.
Acele zile false, acea orbire de la soarele –vrăjmaş,
Iubeşte liniştea copacului, nu liniştea de cimitir
A celor ce nu pot iubi,
O, catedrale ale nebuniei, aripi de plumb, ţipetele oarbe,
Mă caută propriul eu, dar nu-s acasă,
Întâi începi să suferi, apoi vei putea gândi,
Ai să-nţelegi că tu eşti peste tot, nu doar în trup,
Îţi aparţii, dar aparţii şi altora, fără să ştii,
Precum frumoasele –n antichitate preotese.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apriorica

Fiecare crede că nu greşeşte,
dar şi Tu, Doamne, mai greşeşti uneori,
şi mai cum.
Există Etica lui Spinoza,
Etica religiosului,
Etica omului pus în ştreang,
Etica vânătorului, a vânatului,
Doamne, învaţă-mă ce să fac.
Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai,
în care intră cei răi şi cei buni laolaltă,
spunea profesorul, nemaiţinând cont
de şirul lucrurilor, de calendar,
avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea
de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECŢIE,
care poate fi de la început cea bună sau cea rea,
de pildă, astăseară nu mai merg acasă,
nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni,
rămân aici, pe loc, e ca şi cum aş fi murit...
Spuse visând o herghelie de cai sub stele.
Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu maşina

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul nu aşteaptă laude

Poetul nu aşteaptă laude,
Sângele nu se plăteşte cu sânge,
El trăieşte într-o lume paralelă,
El are un havuz împărătesc,
Priveşte curcubeul de cuvinte,
Ascultă gunguritul pruncilor,
Ei stau pe un scăunel de mărgean,
Cum stăteau Cain şi Abel, copii,
El cheamă ţestoasele blânde,
Priveşte la cavalerii în solzi aurii,
Poetul e lângă voi, poate că nu-l vedeţi,
El scrie ca un cărăbuş sub pridvor,
Pentru o pasăre în zbor,
Priveşte copacii cum se dezvelesc precum femeile,
Dar ce primăvară le aşteaptă?
Durerea poate lega şi dezlega sufletele,
Ca şi tăcerea, numai pământul ne poate uni.
Intru-ntr-o casă părăsită?
E cineva ce dă bineţe?
Ei, bine el reface azi pereţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi mă respingeţi

Voi mă respingeţi ca pe un pol electric de acelaşi sens,
Dar totul vine de la cap, o sincopă, apoi scapi,
Ceapa, crapul şi ciorapul într-o geantă la săracul
Care caută chiştoace în coşuri şi tomberoane,
Iar bogatul Aleihap cântă Zorba sub dulap,
Socrate a pierdut la pinaclu, undeva prin Potigrafu,
Splendoarea Ateh a poposit la Odesa la braţ cu Odin,
Cine scoate mai mulţi dinţi cu ciocane de argint,
Foc, foc, strigă un orb, linişte, strigă surdul,
Dragoste vrea şi ornitorincul, omul are însuşiri
Precum ochii la başchiri, ce-i real pare un vis,
Nu fuma în paraclis, boii soarelui cu sârg
Trag de astru-l duc la târg, m-au plecat prietenii,
Scuturarea cetinii, ca un far rămas-am, văd,
Caut pacea în prăpăd, renaştere, remoarte, relenti,
Dar REIUBIREA tu n-o s-o mai ştii,
Precum tac faraonii de milenii,
De mult pierdut-am ritmurile vremii.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!