Lista completă, pagina 56
Afară și-nlăuntru
Stăm prea mult în afara noastră,
Singuri tragem obloanele, închidem ușile,
Umblăm bezmetici printre oameni,
Ne este team să intrăm
În interiorul nostru, preferăm ocolul,
Cercul perfect,
Iar sufletul nostru, ca un biet animal domestic
Dărâmă, rupe totul
În interiorul nostru
Până în ziua când cineva deschide
Ușile, ferestrele,
Bine ai venit, iubito.
Pământul nu arde, e rece,
Numai ființele vii ard
Ca niște făclii,
Unele ascund focul lor interior,
Altele ard precum Hus ori Giordano,
Tu, iubito, găsești în mine un rug,
Eu aud cum șoptești,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua viață
Cine nu visează moare o singură dată,
Așa cred, nu trebuie să mă aprobați,
Necurmat inactiv cine este? Tao?
Lucrurile oblăduite se întruchipează de la sine.
Înțeleptul netulburat rămâne în simplitatea inimii sale.
Apa oglindește totul, tăcerea ei este poezia noastră.
Desăvârșirea este numai lăuntrică, nimic dinafară nu o ajută.
Dependența de ce spun alții este un drog.
Iubito, n-ai vrut să fim copii, te înțeleg, te plâng, precum
La popa la poartă e-o pisică moartă, cine râde și-o vorbi,
s-o mănânce coaptă. Să nu fim copți, mai bine abisinieni.
Nimicul este la baza tuturor faptelor noastre,
Tăcut ca un pește oceanic, înăuntru este Iona.
Așa o fi?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre monștrii fizici
Monstruozitatea fizică ne-apropie
și nu ne-ndepărtează decât ce se ascunde-n noi,
ce rău aduce un copil născut cu păr pe față?
Dar ciclopii? Un ied cu două capete?
Mai rea e o minciună. Centaurii erau mai înțelepți
Decât atâția fanfaroni bipezi.
Bieții siamezi emoționează lumea,
Dar omul rău, duplicitar?
Ne-amuză peștii și balenele giganți,
Mai mult decât un bogătan ce nu mai poate
Încăpea în piele și în ogradă și-n oraș și-n țară.
Ce mult îl admirăm pe Hyeronimus Bosch,
Pe bijutierii prozei, pe poeți, ei ce scornesc minuni,
Sunt monștrii sacri.
Iubiți pe monștrii fizici, Divinitatea i-a creat,
Ne pune la-ncercare, strămoșul nostru nu a fost hermafrodit?
poezie de Boris Marian Mehr (11 februarie 2013)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îl vom urma
El ne ține în palmă, buni și răi, ca și amestecații,
darul Său este viața, și aici și acolo,
singura cale este să mergi pe cărarea scrisului,
mulțumind la fiecare răspântie,
unde este acasă? Acel acasă spiritual?
Cunoști sărutul? Unul este etern.
Murim între două poeme sau două săruturi?
Există oamenii -livadă.
"Mare e moartea, peste măsură,
suntem ai ei cu sărutul pe gură",
da RMR, așa este, dar am trecut de multe ori
de limită, sora mea trăiește, este mereu fericită,
cum spunea tizul meu, "Sora mea, viața",
cum de nu l-am întâlnit, am fost aproape,
la câțiva kilometri și doi-trei ani,
nici nu mă deranja că el era Omar, iar ea Julie.
Arta nu ține cont de nume.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă va judeca
Mă va judeca timpul tău sau al meu?
Bietul Matei. Astfel precuvânta privighetoarea
La priveghiul respectivului Matei.
Cum desparți cuvântul de faptă?
Tu simți Ateh, Sinuhe, ș. a.?
Cine era mai mult o umbră?
Cuvântătoare. Ce noutăți aduci mandarinule?
Pe nevasta mandarină am consumat-o.
Te văd cum șlefuiești cuvintele. Lasă-le colțuroase.
Vânătorul de guzgani a trecut pe aici,
Prinț al umbrelor, fostă prințesă? Naiba știe.
Iertăciunea este finalul filosofiei.
Pelegrini veneau o mie. Unul mai credea, murea.
Unde? În Moreea.
Neferit locaș al speranței, Nefertiti cât jumătatea Franței.
Aici scriu și nemuresc. Turnul, ce mândru sună acest cuvânt,
A bărbie ridicată în vânt.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorii
A câta oară mugurii, a câta oară?
Fictive promisiuni de fericire.
Poți fi scriitor, profesor de română,
Dar fericit? Dar... Un ochi de țap speriat.
Doar concurența va distruge tot.
Primul coș gratuit cu caise. Ce om?
Explozia unei brândușe în afara Nevadei.
Eram îmbrățișat fără a fi văzut.
Un genunchi de aur strălucea printre ruine.
De când teatrul s-a mutat în mine, nu mai merg niciunde.
Am avut întotdeauna un respect pentru gunoierii de dimineață.
Avem ceva comun. Bătrâneii au fugit după mine toată viața.
I-am ajuns din urmă. Mais ou sont les poetes?
Îngerii așezați pe scaune negre? Orice boală e o carte pierdută.
Pokerul se joacă până la moarte. Opacități? Mergeți la RMN.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oblije
Un poker jucăm, același poker,
Viața nu este un oblije,
țesuturile noastre sunt tot mai rare,
retardere, retardere, zvâc în pom,
Pomul Cunoașterii nu este și Pomul Iubirii,
șase băiețandri vorbeau despre viață,
unul a murit în accident, altul a plecat în Paraguay,
restul eu nu știu, uit și ziua și datele necesare identificării,
de mult am murit într-o încercare reușită de sinucidere,
am dat peste un câmp de abur, doi îndrăgostiți se fardau cu bulion,
e sânge zise ea, ei și, zise el, filmul continua cu un măcel.
Pleoape albastre, cum tremură ele, avem care de ași,
Dar cum, amândoi? Bunicul incendiu ne-a mistuit cu drag.
Asta este numai o stare, în realitate eram la concert.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memorabil
A spune ceva memorabil și nobil?
Pornopsihia sperie snobii,
Dar despre moartea lui Ivan Ilici
Cine mai știe, la examene pici.
Supravegheați-ne, totul se fură,
De la lingouri și până la zgură,
Exhibă, omule, tot ce e-n tine,
Suflet și spirit, gânduri haine.
Că tu ai talentul de a te eschiva,
Precum spadasinul din burgul mic Spa.
Doar tu, iubito, ești cristalină
Să te sărut nu-ndrăznesc. Sunt de vină.
Precum invariabila constantă Pi,
Nici într-un vis n-aș îndrăzni.
Schimbăm idei, simfoniete de dor,
Iar patima mea e aiurea, în nori.
Precum Venera fără de mâini,
Tu mă cuprinzi doar cu ochii, bieți câini,
În van vitejia, în van orice foc,
Ești Sapho de care n-am parte, noroc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, de știam de la cernut
O, de știam de la cernut
Toți și-or pune azi centuri
Să dăm cu-al ploii scrot,
Greu mai merge la fuduli
Alarmat marșalul lamă
Basme scrie pe o lampă.
Noapte bună, fatădoamnă,
Ninge cu copii de zahăr.
Ninge, viscol, vodkă bei,
O, de știam de la cernut
Că dragostea cu sânge-omoară,
Că fructele sunt cap de oameni,
Te-nfundă-n zât și te vioară,
Lăsam politicile-acestea
C-un dedesubt mai primitor
Abia se-nfiripa romanul,
Și libidoul ce sfios!
Ca Tokio, regula e dură,
Nu dovlecei, bomboane doară.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absurd one
Orice ating se preface în aur.
Merg în pustiu, îl caut pe Dumnezeu, pe Faur.
Am părăsit câmpia înmiresmată.
Nimic nu există, totul pare, deodată.
O buhă-mi țipă-n urechea stângă,
Lacrima râsului începe să plângă.
Cuvântul fugar se strecoară cu teamă,
Ca un lup către stână.
Fericirea cu moartea se-ngână.
Azi, iarna vrajbei noastre,
Cu vrajbă nouă s-a-năsprit,
Dar lupul, că-i flămând e pedepsit.
Spune ce bei, lupule?
Lapte negru, omule.
Spune ce bei, focule?
Șoaptă, geamăt, omule.
Spune, ce bei, ștreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonțule?
Sânge,. Spaimă, omule.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Boris Marian Mehr, adresa este: