Boris Marian Mehr

Absurd two

Pe strada Cazărmii au sângerat crinii,
În fiecare noapte tropăie iacobinii,
Ce te miri, mire? Ia-ţi mireasa
şi du-o în locul unde se face mătasea.
E-o pacoste, Doamne, să te ucidă
Un oarecare, ca pe o omidă,
Fii om, ridică-te în picioare,
Fă stânga-mprejur, mergi la răcoare.
Din par mă ridic ca o ridiche,
Mă doare rotula, apoi rinichii
Încep să ţipe la mine satanic,
E sărbătoare-n ţinutul turanic.
Trist eu domnesc, mi-e anatema,
Precum un fluture subteran trece vremea,
Un vultur duce spre creste în gheare
Propria-mi inimă, zboară, cum zboară?
Rumen la faţă, albastru-n priviri
Îngerul meu din Gulag sibir.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din legănare

Din legănare învaţă pendulul, ne răsfaţă,
Iar tainele eterne ne însoţesc materne,
Un cântec sub morminte, materia ne minte
şi gemete şi hohote de râs nebun în clocote,
foametea morţii, multe vieţi abia născute,
noi generaţii, colţii de ghiocei, saboţii
îi calcă, Doamne, grijă să ai de orice schijă,
suntem doar lacrimile Tale, cu Tine inegale,
ne biciuieşti cu flori, cu fulgere din nori,
cu pulbere de stele faci bombe şi şrapnele,
Tu ne-ai trimis ciclopii să ne-mprumute ochii,
Destinul nostru care-i? Iubirea cât ne doare?
Nici moartea n-o întrece, eu număr nouă-zece,
Apoi mă nasc într-altul şi cuceresc înaltul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii care nu se văd

Ochii care nu se văd, se inventează,
Iubito, nu mă considera un copil prost,
Iubirea noastră nu s-a stins, ea nu încape
Într-o glastră smălţuită, nu încape în Univers,
nici în plânsul de miel al unui vers,
iubirea noastră nu există, ca şi poezia,
ea este transcendentală, ce nu se naşte,
nu moare, chipul meu seamănă cu cel al lui El Greco,
mă retrag în timp şi spaţiu, cuvintele pot fi aripi, ghiulele,
minciunele, subapreciezi, oare, miezul chestiunii?
Eu nu mă îmbăt cu complemente, lichioruri, mente,
Unele drumuri se întretaie, vin tâlharii şi te despoaie,
Dar eu păstrez icoana, eu cred,
Am un suflet de ied.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi mă iubiţi

E disonant şi inestetic,
Ceapa şi crapul în tigaie
Fac un imperiu, de mălai e,
caută chiştoace în tomberoane,
Iar Aleihap cântă Yorbane,
Socrate a pierdut pinaclul,
Înţeapă Ateh numai cu acul,
Cine scoate dinţi de argint,
Foc şi iar foc, strigă un Blind,
Dragoste vrea şi ornitorincul,
omul are stil doar cu stângul,
boii soarelui cu sârg
Trag de un astru, vin fete la târg,
Scutură cetina, fără să văd,
Caut pacea şi în prăpăd.
Fetele vin dinspre Corint,
Eu le sărut pe rând sau sărind,
Pace-n infern, pace în rai,
Doamne, de ce ne promiţi ce nu ai?
Bătrân cerşetor, ai datorii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supravieţuitor

Omul este un erou din naştere.
Nu spun nimic nou. Ceva s-a născut din nimic.
Dreptul de a te mira este şi o obligaţie.
Ce poate fi explicabil? Să ştii că nu ştii, ce mare lucru?
Din ruine nimic nu se nalţă.
Unde e casa sufletului?
Fata din oglindă clipi. Să faci ordine într-o dezordine totală.
Încearcă să nu pluteşti în gol.
Străbaţi un drum, o fi închis?
Divinitatea în haine omeneşti.
Ţesătura viselor este reală.
Suntem marionetele Domnului?
Amintirea o tablă, o poţi şterge oricând.
Suntem nişte recipienţi încărcaţi cu gene.
Libertatea e pedeapsa finală.
Din pulbere de stele ne-am născut, acolo ne întoarcem.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărări întunecate

Cărări întunecate pe care le-om străbate,
Noi nu suntem făpturi obişnuite, frate,
Suntem nebunii veseli născuţi în iad, durere,
De-aceea scriem versuri, un sfat sau o părere,
Să râdă vesel bunul amic şi critic, tată,
Că el le ştie toate, împuşcă raţa moartă,
Noi, însetaţi de viaţă, sorbim din iazul morţii,
Iubim fantome, nimfe, jucăm de-a ostrogoţii.
Cunoaştem norii, zorii şi-am inventat tiparul,
Computerul ascultă ce şuieră ţiparul,
În ochi avem lumină, în piept un fel de inimi,
Aşa cum le cunoaşte vraciul din Capetown, Jimmy,
Spre seară mai venim să tamburim o leacă,
Iubito, vino iară, să vezi cât o să-ţi placă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momente şi secunde

Osmoză

Polimorfe sunt versurile, ca verucile,
Stânci marine de râd curcile,
Brize şi crize în sufletul Lizei,
Dur şi spongios pare acum,
ţipăt muzical, suflet-scrum.
Limbajul, ambreiajul dictează curajul,
Capcana, catapulta, schimbă sărutul, insulta,
Espace traversee en tous sens,
Promite-mi buzele tale, Helene,
Răul doarme sub masă, ne muşcă,
Ia o sabie ori o puşcă,
Trage, trage în orice direcţie,
Osmoza este singura lecţie,
Osmotic apărem, dispărem,
Ochii noştri se făcură de lemn,
Ard ca nişte petarde, ca smoala,
Întoarce, bunicule, coala,
Spune nepotul de trei anişori,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic tratat de iubire

Iubito, de departe-ţi scriu,
Dintr-un subsol, dintr-un sicriu,
Toate s-au spus, s-au frământat
La Skagerat şi Kategat.
Noi ne-am iubit ori nu, va şti
Doar steaua X din grupa Psi.
Iubirea nu se cere-n dar,
Ea vine fără un orar.
.........................
Simt nevoia unei schimbări majore,
Să mă renasc femeie? Sau o statuetă de marmură?
Trupul meu a devenit o cămaşă a lui Nessos,
Sufletul caută alt locaş.
Mi-e dor cumplit de tinereţe,
Ce puţin am iubit?
Ce mult m-am închinat vanităţii.
Dar, Doamne, eu nu sunt Faust să opresc clipa,
Nici Tu nu poţi fi Mefisto.
Şi totuşi, fiecare clipă poate fi un nou început.
Nu credeţi?

poezie de Boris Marian Mehr (februarie 2013)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început Dumnezeu a făcut poezia

La început Dumnezeu a făcut poezia
Şi a văzut că ea este bună,
A împărţit lumea în poeţi şi nepoeţi,
Ceea ce se vede şi astăzi,
Indiferent de sex şi naţionalitate,
Gândul celui nebun nu este un păcat,
Domnul şi-a deschis casa de arme,
Zice Ieremia,
S-au luptat oamenii între ei,
Până a căzut Palatul de Iarnă,

Libertatea se plimba în pielea goală
Ca o femeie uitată de Dumnezeu,
Au privit-o bărbaţii, aşa, simplu, cu sufletul,
Don Quijote chicotea, ştia că el va veni
Sau va reveni, ca Messia,
Călare pe un tun gigantic,
Din tun vor ieşi marile poeme,
Dar nu va mai fi cine să le citească.
Poate mătuşile desfrânate ale poeţilor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

În formă simplă

În formă simplă, dragostea
Seamănă cu mişcarea browniană,
Dar Sylvia Plath de ce s-a sinucis?
Vermicular şi spumegând
Se apropie gândul cel roş?
"La luna rossa, il vento, il tuo colore
Di donna del Nord, la distese di neve",
În piaţa San Marco am stat şi am plâns,
m-am gândit la Ierusalim, la iasomia
din jurul morii lui Montefiore.
Contrapunct absurd de mânie,
Doamne, dă pace inimii mele
şi tuturor celor cu inimă.
Balast, aruncaţi balastul,
Strigă Jules Verne, balonul
Se nalţă în stratosferă şi explodează.
Coboară lin, ca nişte pene,
Poemele, rimele, lacrimi şi stele.
Mă dor braţele de parcă
mi-aş purta propriul coşciug.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!