Boris Marian Mehr

Dragilor zei-cimpanzei

Îmi pare că bolta coboară,
Îmi cântă duios huhurezi,
Trăiesc un coşmar după altul,
Se clatină singurul crez.
E trist când frumosul, iubirea
Sunt izgonite brutal,
Când oameni de bine sunt zbirii
şi paznicii Sfântului Graal.
Veghind doar cu pizmă nimicul,
Par onorabili, citiţi,
Ei nu au creat nici o strofă,
Par veseli, dar sunt înăcriţi
În propria lor neputinţă,
Conduc pe acolo un trib,
E trist când tehnica intră
În jocul acesta perfid.
Eu nu scriu în numele celui
Certat cu un ins, doi, sau trei,
Păcatul prostiei nu doare,
Încep să iubesc cimpanzei.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ucis

A ucis o găină, pentru că făcea ouă,
Cu sângele ei a pictat un tablou,
A pus un peşte de baltă
Să danseze în "Giselle",
La luat pe Dumnezeu
şi l-a dus la o casă de randevu.
Tablourile lui se vindeau
Ca pânea caldă,
Nimeni nu ştia
Că artistul murise
Cu o sută de ani înainte,
Dar cineva schimbase semnătura.

Deschid fereastra de la etajul şapte,
Simt nevoia irezistibilă să zbor,
Aş dori să planez peste oraş,
Să nu mai revin la etajul şapte,
Există ceva mai banal
Decât cifra şapte?
Nu vorbesc despre simbol,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

În singurătate se naşte Narcis

"Oricine-ai fi, în seară vino afară,
Din camera în care totul ştii",
Ne spune Rilke, cine-i Rilke,
Pe nici un site nu-l pot găsi.
Întreabă nea Caisă, câţi pe lume
Mai scriu poeme, da, prea mulţi nebuni,
unii scriu minunat, nu spun minciună,
ce mari poeţi erau printre străbuni?
Atunci, mai bine vom sădi pomi, prunci, steluţe,
Să aşteptăm ce vor ieşi, trăim în Rai,
Dar au venit doi inşi cu cămeşuţe,
Îmi spune unul, treci în dubă, hai.
Nu, nu-s nebun, dar am idee,
Nu port nici ochelari de cal
Se enervează slugile, stăpânii,
Zadarnic am ieşit din Neanderthal.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce faci acum?

Ce faci acum, mă-ntreabă Dumnezeu,
De parcă nu ar şti, murim încet,
Mari profeţii s-au spus, se spun mereu,
Vin de la şcoala vieţii c-un caiet,
Vorbeşte mult, mai scrie pe pereţi,
Se plâng arhanghelii, eu râd cam pe ascuns,
Potopul a trecut, oameni –bureţi
Sar să mă pupe, eu am creier creţ,
Enoch şi-a împărţit progenituri,
Se umple lumea de hoţii, minciuni,
Iubirile s-au prefăcut în uri,
Ne-obişnuim să ţinem totu-n pumni,
Pe unde-s Ieremia şi Daniel,
Speranţele au rădăcini adânci,
doar eu şi tu, deasupra noastră El,
Doamne, pe noi nicicând să nu ne plângi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opusul iubirii

Opossum, opusul iubirii nu este ura,
Indiferenţa – genială cură,
Cât mai lucidă, acidă, ucide
Inima oricărui prinţ, Baiazide.
Visul cu trenul pierdut între gări,
Jupoaie-te de întrebări,
Ce călător urcă, dispare?
Opusul iubirii nu-i disperare.
Noapte de noapte dispar călătorii,
Auzi şi tu vocea? Plânsetul morii.
Dar Purgatoriul îl ştii? Auzit-ai?
Mila-i mai rea decât mita şi mita-i.
Nu au putere cei ce se laudă.
La eşafod cine aplaudă?
Câtă orbire, atâta nemilă,
Tu răsfoieşte filă de filă,
Ia dicţionarul khazar, mai învaţă
Ce se mai poate-n această viaţă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câmp au îngheţat două ciocârlii şi jumătate

Pe câmp au îngheţat două ciocârlii şi jumătate,
Vântul lovea ferestrele cu buhai îngheţaţi,
Inimile oamenilor aşteptau ceva, ah, Lucia,
Eram un copil pe lângă tine, Irina,
mi-era frig de dragoste, dar tu clănţăneai ca şi mine,
aur plutea în aer, aur curat, inele de logodnă topite,
jurăminţi uitate, actriţa Maya îmi făcea semne cu mâna prin viforniţă,
mai erau vitejii Gabi şi Serge, păstrătorii Graalului,
eram copii, imperiul roman se apropia de final,
curgea mult sânge, în arţar ne-am ascuns,
oamenii roşii domneau peste tot,
numai inima păstra misterul albastru.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat

Ciudat, nu ai glas, nu eşti materială?
Eşti numai un gând, zvâcnire arterială?
Eşti numai scris, ciudat, radiografic,
Un nor şi o lună, o stea, telepatic.
Au zi tu, cum bate o inimă-n centrul
Acestei mici galaxii, tu eşti pentru?
Într-o câmpie zărit-am un pian,
Singur cânta, o minune în van.
Oh, sa ira, cum strigau vechii frânci,
Cenuşăreasă nu eşti, de ce plângi?
Te însoţesc mari şambelani,
Bufniţe, cârtiţe sau şobolani,
Nu-i lua în seamă, o floare să iei,
Roşie – foc sau o floare de tei,
Ciudat, nu ai glas, iar încet toţi murim,
Deasupra să-mi cânte mierla un imn.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl rog pe Dumnezeu

Îl rog pe Dumnezeu să mă omoare,
Dar El nu omoară pe nimeni,
Am fost de multe ori nedrept
Cu alţii, cu mine însumi,
Am învăţat ceva?
Ştiu, nici o femeie nu poate fi părăsită,
Aşa cum nu poţi părăsi
Mama Natură, ea ne naşte, ne creşte, ne-ngroapă,
"pe unde trec lebedele, noi bem vinul de foc",
Spune Poetul, "durere şi râs purpuriu",
La bătrâneţe, Ionesco se simţea plictisit,
Subzista, se temea de uitarea oamenilor,
El, neuitatul. Picta.
Cine nu pictează în minte?
Cine nu cântă în şoaptă?
Ne temem de propria voce.
A murit un câine din vecini,
Un suflet de cavaler.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În jurul soarelui se roteşte un vers,
O râmă hrăneşte orice peşte,
Eu nu aleg cititorii, ei mă aleg pe sărite,
Când scriu, parcă mă trezesc din somn,
Noaptea se joacă toţi copiii cu mine,
Jalnic este câinele bătrân, dar tace, tace, tace,
Noi nu suntem ca el, ne jelim, ne jelim, ne jelim,
În schimb nu ne ferim de vulcani, ei sunt mai bătrâni,
Mările se vor retrage, noi ne vom ascunde după cochilii uriaşe,
Sunt expert în necunoaştete, dar iubesc savanţii, ei nu ştiu nimic,
Numele meu este încinjurat de refuzuri decente,
De doi cenţi. Eu trag sforile fericirii, e lucru mare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu de moarte

Nu de moarte murim, ci de lăcomia ei,
Pe măsură ce vorbea, omul dispărea,
O nălucă în zări, apoi apărea în alte-ncălţări,
La alte distanţe, stanţe şi Franţe,
Acolo nu există referinţă, ţi-e teamă, măi Niţă?
De cine, de Nizza?
Uriaşă e gura cea neagră, te-nghite, Brunhilda, întreagă.
Brrr, vai şi vai, aş vrea să adorm în tramvai,
Să mă trezesc tocma-n rai,
Ochii-i deschid, cine crede? Mefisto însuşi, de veghe
şi raiul e iad toată ziua, de aia îmi place pruncia,
să râzi şi să plângi când ai chef,
călare pe Kiseleff, că-i nume de cal, totuşi harnic,
ne-a dat Reglementul Organic.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!