Boris Marian Mehr

* * *

Cavalerul are dreptate, dispreţuieşte cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii aminteşte de Lazăr sculat din morţi.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăşi este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viaţa seamănă cu iarba, gândeşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

E mult de-atunci, este o veşnicie,
De când nu ne-am văzut, eşti străvezie,
Noi nu ne aparţinem, doar altora,
E mult de-atunci, tu te chemai Sefora.
Deasupra vieţii mai nimic nu este,
Dar şi mai sus, peripeţii celeste,
Poetul îşi iubeşte slava,
Surâd regine, Mab şi Maba.
Doctorul Oz, mai pişicher,
Ne tot măsoară c-un echer,
Ce ne priveşte? Mult de-atunci,
Atâtea opere şi prunci,
Masca poetului, cam mort,
O poartă astăzi Rapaport,
E peste fire, prenormal,
Ce-o fi zicând Sardanapal?
Redevenind floare, pământ,
Eu mă închin adânc şi blând.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea ce se repetă devine plăcere

Durerea ce se repetă devine plăcere,
Plăcerea ce se repetă devine durere,
Aşi, spus Bobârnac, fost căpitan,
"all in, all in", se auzi comanda din rândul trei,
Jucătorii s-au adunat în cerc,
Rody a aruncat mingea în lac,
A ieşit un peşte gigant, cu dinţi şi plămâni auxiliari,
"Feriţi, mănâncă oameni", ne anunţă paznicul,
Doamne, ce aş vrea să ajung ca Iona,
Asta nu este viaţă, din durere în durere,
"Who will win?", întrebau reporterii,
"Eu sfântă?", se miră Rody.
Avea dreptate. Nu era.
Ţiu-rih, ţiu-riuck,
Cânta un greieraş din umbră.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram fluturi din tablă ruginită

Eram fluturi din tablă ruginită,
Se loveau aripile cu sunet de tinichea agonizând,
Piatra era copită, ziua era nicovală,
Tu spuneai, relaţiile s-au perimat, cred
Că deveniseşi idol peste noapte,
Doar eram iubiţi, brusc o palmă,
Abur eram, lipit de Copacul Vieţii,
Eram vers, eram râu în curgere lentă,
Te-am uitat, mergi liniştită, nebunul Falstaff
Este fals şi mai cum? Doar eram iubiţi.
Ce zeu nebun şi fricos te-a făcut atât de mişelnică?
Străluceşti ca o bilă, bilă adevărată, fără fisuri,
Nenorocito, tu mă ignori, eu te ignor,
Jumătăţi de cocori.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritate absolută

E trist când spui că orice om
Este înlocuibil,
Nici despre stele să nu vorbeşti astfel,
E trist când refuzi mâna unui prieten,
Mai bine îl pui la zid şi-l execuţi,
E trist când te afli în război cu lumea,
Nici câinii comunitari nu cunosc acest război,
Eu scriu aici fără floricele de stil,
Doar desenez o inimă
şi nu aştept nici un transplant.

Înţelepciunea şi laşitatea nu sunt rude,
Diavole, îţi propun un pact,
sufletul meu pentru încă o viaţă,
ştiu, Faust dorea şi el aşa ceva,
dar eu sunt frate cu Prometeu,
cred că am să caut o altă cale.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modul

Înaltă eşti exact ca o frecvenţă,
Eu mă aştern în ochii tăi, Mario,
Ai străluci şi în Infern cu brio,
Dar ceasul spune – n-ai încă licenţă.
Trec valea răcoroasă ca o viaţă
În închisoarea hoţilor de vieţi,
Te-am desenat pe duşumele şi pereţi,
Dar absolutul lunecă pe gheaţă.
Oglinda, în pârâu rostogolită,
Îţi poartă chipul către orizont,
mi-au spus prietenii că sunt cam foarte tont,
dar fericit mă simt că-mi eşti iubită.
Nu-ţi voi rosti nici numele, discretă,
Îmi este firea, poate sunt timid,
Învaţă-mă să vieţuiesc în vid,
Orice iubire e analfabetă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Errata

A la Maria, altamaria, plouă în Tirol,
Moroii plimbă un pachiderm plin cu noroi,
Uitată este prima suzetă, unicitatea nu se pierde,
Haine frumoase poartă Steiner, moda Heine,
Lăsaţi sensibilitatea Greciei antice în seama mea,
The Rape of the Lock, vapori constanţi, vocea umană,
Ce poartă ea? Speranţa seculară a tuturor credinţelor.
Vine, nu vine? Pe unde umbli, Licaon?
Cu toţii suntem Ahile, Hector, dar nu Casandra.
Tragedia nu a murit, iar cine gândeşte prea mult,
În propriul său hău se va prăvăli ca un vultur.
Să fie iubirea la originea oricărui gând?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

În somn şi în nesomn

În somn şi în nesomn ne legănăm,
Ca-n mari spânzurători din cer, mai sus,
Visăm şi ne-ntrebăm ce mai visăm.
Când soarele recade la apus.
Mestecenii copilăriei versuri spun
Din cartea lui Esenin, pe de rost,
Un paznic m-a bătut lângă un prun,
Decât deştept şi bun, mai bine prost.
Viaţa-i neplăcere, prea mult chin,
Stăm pe-un vulcan viclean şi mult corupt,
Există şi dulceaţă în venin,
Tu poţi să fii un ghimpe sau un fruct.
Trăim în anarhia cu moroi,
Ca-ntr-o ficţiune fără de sfârşit,
Ne-ajută mai puţină ură-n noi,
Un început de simpatie, chiar şoptit.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

De un real interes

De un real interes este un eres,
El iese, tu - Ieşi, eu- yes,
Suscită stupoare o boare, vioare,
Vocea, o luptă între celule, oameni, dar
şi animale din calendar, chiar
pe un drum drept, şarpele se mişcă discret,
nimicul e populat, zeii sar ca lăcustele,
oglinzile nu se repetă, noi ne repetăm,
lumea e o minune, noi – nu, noi-nu, noi-mă,
în locul spiritului vine pirita,
cognosce te ipsum, Nefertita nefericita,
picurile de rouă mă salvează în deşert,
îţi mulţumesc, Doamne, mă ierţi, te iert.
Orice fir de nisip poate fi începutul unui mărgăritar,
Dar...

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Bovary este el

Doamna Bovary este el,
eu sunt un bazar sentimental,
lucrez la servicii funerare complete, non-stop,
ajungem la Dvs. în maximum 15 minute,
aveţi timp să nu muriţi,
ne puteţi vizita personal,
înainte de...
acoperim fără probleme toate sectoarele
Cea mai frumoasă parte a trupului
nu veţi ghici, este mişcarea, înainte de...
Haosul va veni după,
Frigul este vital,
Tot ce laşi în urmă nu-ţi aparţine,
poate pantofii, lasă
un bec aprins, în cămară, în inimă,
unde vrei, dar Bovary, doamna este el,
A venit, n-a fost recunoscut, a plecat.
Unii zic că era Messia.

poezie de Boris Marian Mehr (29 ianuarie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!