Boris Marian Mehr

Navigam

Navigam în seninătate pe lespezi,
Furtuna mă ducea spre un ţărm neştiut,
Între dorinţă şi spasm, între potenţă şi existenţă,
Moartea pe dedesubt capta ecoul,
Astfel apare umbra Evei, astfel se încarnă în nudurile rubensiene,
Conferinţa se ţinea pe pântecul plat al planetei Venus,
Alături erau doctorii, ah ce injecţii minunate ne administrau,
Am căzut în fotoliu, în jurul lămpii se rotea un fluture galben,
stăteam pe un fluture, un fotoliu galben se rotea în jurul lămpii,
uşa a bătut în cineva, hotelul de la băiat îşi arăta capul, era diform,
cred că insectarul a luat-o prin coridoare, spre ieşire,
totul ardea, ce nebuni? Cum să dea foc propriului cămin?
M-am învinuit că nu i-am oprit, dar cineva
mi-a scos falca şi a agăţat-o în cuier,
aha, a râs jupânul venit recent din Casiopeea,
m-am liniştit, voi rescrie "Elogiu nebuniei",
poate îmi vor da o cuşcă mai bună.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mi, Doamne, ticăloşia

Iartă-mi, Doamne, ticăloşia
De a-mi suporta propria ticăloşie, ca şi pe a altora,
Trădarea şi falsa prietenie, dă-mi răbdarea de a asculta
Vocea şarpelui. Fericirea? Dă-mi fericirea nefericirii.
Orice pe lumea aceasta are un sfârşit.
Domnul, doamnă, mirosiţi a toamnă.
Duduie, duduie, iubeşti o statuie,
Un inginer de aur şi fier,
Domnul doctor, chemaţi-l pe Proctor,
Tinere, ginere, nu ai reţinere,
Lasă mireasa, cuvântu-i melasa,
Oaspeţii cântă, aiurea, pe lângă,
Hei, ospătar, adu un homar,
Ori un homer, un dalembert,
Bună dimim"neaţa, tavarăşa Ratza,
Sal"tare, bărbate, ia-o la spate,
Adio, tataie, primeşti şi-o bătaie,,
La revedere din Belvedere,
Ne-aşteaptă iubirea şi monastirea,
Comnplice şi martor, mi-eşti frate şi tartor,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocentul

Inocentul, indecent, monument,
Anunţă-mă, spuse nebunul şi trecu prin zid.
Aţi auzit o scară vorbind? Dar o uşă?
Trage-mă, spuse uşa. Draw the long bow,
Adaugă prezidentul Mao. You, cow, uite scriu versuri,
Cum altul ar face proiecte de rachete în trepte,
Noi avem nevoie de critici, ei au nevoie de franci,
CANCI, zise ăl mai tare, diferă subiectul,
prea multă lumină strică, precum smântâna,
reflectoarele acoperă popoarele şi ponoasele,
prefer obscuritatea sălii de cinema,
seminţele aruncate pe jos, mirosul sordid, de lemn putred,
sunt reale, sunt sincere, nimic nu se acoperă cu citate,
"Şi tu, fiul meu, Brutus", cuvinte- prieten, iubire,
Un lătrat de câine uitat, bietul Hamlet, pradă şcolarilor,
Scriu din sicriu, sacristie, ghepardul coleric trece prin sânge,
Spui că nu te cunosc, dar ce are rost?
Lăuntrul devine afară, urc timid trepte-trepte,
Acolo apare-un grifon, pardon, ile-ilala, echivoc,
Ne-aleargă un diplodoc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carusel

Înalţă rugi, rugină acră,
Nu poţi fugi, strânsoare sacră,
Ochiul e rupt precum o plasă,
Te lasă morţii, nu te lasă,
Faptele-s şterse, jocu-i dulce,
Nici arhitect, nici arhiduce,
Fantasma te salvează, fanta
Ba este Manda, ba e Tanda.
Înaintezi în largi confuzii,
Vezuvii vin după Vezuvii,
Aici a fost cândva grădină,
Acum e un azil. Sublimă
E viaţa după un veac de boală,
Nu dai la nimeni socoteală.
..............................................
Iubita şi-a luat o maşină,
Eu iau în mână un pietroi,
Iubita consumă stricnină,
Eu merg în voiaj la Pleşcoi,
Dar poate vom merge-n Hebride,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drog

Dormea, mergea în autobuz,
Diavolul era mofluz,
Umbla nesăţios prin spaţii,
Pământul se-opintea cu graţii,
Durere, ultime convulsii,
Se-nsenină în preajma Tuzlei,
Dar oasele se sfărâmau
Ca stâncile-n ţinutul Grau,
Înfiptă-ntr-un pământ roşcat,
Gheara de vultur chel, cambrat,
Crepusculul mai purpuriu,
Un Dammenwalz, puţin hazliu,
Iar vocea flăcării gemea,
Contesă mea din Montserrat,
Curent de aer rece, stins,
Astfel e visul neînvins,
Efect de drog, ne spune trist,
Profesoral, un naturist.
INTERMEZZO - Dumnezeu vede moartea peste tot,
Dar nu-i spune un cuvânt. Îl doare în cot?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti perfectă

Tu eşti perfectă, darling,
Îndrăznesc prea mult?
Langoare, frumuseţe şi nimic mai mult,
Poetul e cărunt din naştere,
Realul e un cal cam nărăvaş,
Mereu învinge. Ce mai scrii?
Mă-ntreabă un a – mic absurd de singur,
Eu printre măşti mă plimb,
Dogul german a devenit felin,
De treabă pare moartea, bat-o vina.
O vreau, n-o vreau ca pe-o femeie.
Trăim pe interval, fără bilet,
Un felcer ne urează viaţă scurtă,
Un ghicitor promite zece vieţi,
Dar tu ce crezi? Nici apa nu mai clipoceşte,
Albinele nu bâzâie, ci urlă,
Un monstru este pasărea colibri,
Mai sinceri – corbii tot boncăluind nerăbdători,
Cocoşii râd de dimineaţă ca beţivii,
Stelele cad din cer cu semne militare,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi poet

A fi poet nu este suficient,
Poţi fi un asasin sau un agent,
Singur, pe o planetă istovită
De intrigi şi masacre, un răpăit de tobe
În locul limbajului cald, omenesc,
Să nu ucizi în tine ce nu trebuie ucis,
Dar cine se rosteşte aici, în paradisul marilor absenţe?
Iei forma golului, dar te conţii pe tine,
În rest, singurătatea cea rotundă,
O sferă lunecoasă, cazi în hău, simt mâna ta,
Simt sânul tău şi astfel vom readuce sentimentul pe pământ.
Să iubeşti fără să fii iubit, ce sfânt supliciu,
Nici sfinţii nu-l cunosc, e o transfuzie de sânge,
Un transplant de inimă, în timp ce tu te-nalţi,
Rece, într-un sicriu îngheţat.
Şi ce vezi privind în jos?
Aceleaşi suferinţe pe care tu le-ai cunoscut.
Dar cred că viaţa merită trăită,
În ciuda unor mizerii care cad din cer
Sau poate doar din cerul gurii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Love and love

Gura ei aştepta sărutul, lacrimile ei erau o chemare
A fericirii, inima ei se zbătea prinsă încă în plasa copilăriei,
Cineva vorbea cu durerea iubirii, mai ştii căldura laptelui matern?
Oare s-a stins rugul? Capul meu se înclină, mă simt ca la apa Babilonului.
Mă simt de parcă aş fi un semn în spaţiul zilei, ca un desen de copil.
Sunt, oare, într-un careu de execuţie? Dar poţi cere iubirea?
Poate – o lumânare? Nu te teme, şi-a spus.. memoria nu face zgomot.
Dezleagă-mi taina, Doamne. Eşti, poate, ultimul refugiu.
Îmi place personalitatea ei, dar pot să calc eu peste mine?:
Mă pasionează sexul opus, zise unul cu glas gros.
Dragostea este ceva tulbure, nu ştii din ce este făcută.
Dragostea este o colonie în ţările calde.
Poate fi o pădurice de mesteceni tremurând.
O ghitară cântând sub briza mării.:
Ieri o vedeai şi nu e. Unde e femeia de dor nebună,
Unde? Strigă de după gratii violatorul.
Ce cauţi tu în viaţa mea, şopteşte bolnavul, căutând medicamentele pe noptieră.
Două viori cu coardele rupte. O glumă e iubirea, când se repetă, e grav.
La un pas de fericire, apoi te calcă tramvaiul.
Cinstitelor doamne cu multe principii

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o beţie

Trăiesc între aplauze şi fluierături,
Muzică, spital, Internet, tăceri asurzitoare,
O adevărată beţie care se va încheia dincolo.
Sfâşiat pe dinăuntru, eram lipsit de orice perspectivă
De orice fericire, precum Soren K., un fel de K. al lui Kafka,
Ce ştiu falsul graur, falsa dominicană, cuiva îi creşte chelia,
Îi moare sufletul într-un trup încă sănătos.
Banale fete dominicane ce fac zurba ştiu ele ceva?
Beţie a puterii de furnică.
Ideile – singura bucurie. Să trăieşti vieţile
Câtor mai mulţi contemporani.
Şi totuşi – dement. Parcă vagoanele au luat-o razna.
Soartya mea este doar de a spune adevărul.
Cui prodest, cui bono?
Să pierd încrederea în voi?
Treptat meseria de scriitor devine submediocră.
Normalitate, numele tău este nebunie.
Câtă putere zace într-un om?
Poate că Duhul s-a instalat în tine?
Va mai veni o zi, dar înaintea ei va fi o noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai iubire?

Motto-
Cum poţi iubi o fantomă?
Poate nu este o fantomă, este un om,
o femeie este un om, o fantă-om.

Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc să doarmă
În braţele divine ale Măriei Tale,
Nu Ţi-am vorbit vreodată
şi nu Ţi-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roşii,
Să se desfete-n patul
Tău moale, ticăloşii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ţi-am fost,
Cum să ridic privirea
La Tine, eu, un prost?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!