Aurora Luchian

Crivăţul

Pastel de iarnă

Peste sat gătit de iarnă
Cu argint ca în poveste,
Crivăţul smintit răstoarnă
Toată truda şi-o suceşte,
Şi o ia-n spinarea lată,
Şi o zvârle peste poartă.

Unde-i gardul şi fântâna?
Le-a ascuns sub trei mormane,
Parc-a pus neaua cu mâna...
Şi cu forţe inumane,
A ornat casele toate,
Iată-le imaculate!

Un coş de pe-o casă veche,
Fumegă parcă alene,
În fuiorul nepereche;
Crivăţul, cât opt balene,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haide, vară, la izvoare

Tare eşti mâhnită, vară!
Apa-n vuiet, o avară,
Ţi-a luat tot ce-ai avut
Şi-a lăsat haos şi lut.

Oh, nu plânge, că mă doare...
Ţi-a furat zâmbet de floare,
Ţi-a-nmâlit picioarele,
Ţi-a distrus ogoarele.

Hai cu mine la izvoare,
Să te speli, să stai la soare,
Să-ţi usuci câmpul şi-apoi
Să-ţi salţi lanul, să-l despoi

De lutul lipit cu ură,
În vâltori de viitură,
Să-ţi clăteşti ochii de maci,
Să resuscitezi gândaci...

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Rai mereu în renovare...

Ciuntit mi-e visul fără tine, când tonul tău de mandolină
M-a descântat pe o corolă în nopţile cu lună plină,
Mi-a dăruit din constelaţii, luciri şi taine neştiute,
Şi m-a sculptat în basm naiv prin valsul frunzelor pierdute.

Ce nor mi-ai fost de urlă viaţa când epilogul poartă vina
Că a lăsat înspre finaluri ca viclenia să ia cina?
Din ce bujor mi-ai dat parfumul ce-a răspândit în jur frivol
De nu m-am bucurat căci roua l-a sărutat lăsându-l gol?

Când raţiunea, - ah! lucida - mă prevenea: "Amoru-i iadul,
Ce te aruncă-n vâlvătaie iar dracu-ţi este camaradul..."
M-am tulburat ca toamna iernii şi am răspuns cu ignorare,
Şi m-am întors spre Raiul meu, un Rai mereu în renovare...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna ca o primăvară

În uşiţa dezgheţată,
Râde iarna descălţată,
Iar pe umeri, ca decor,
Poartă şal strălucitor.

O şuviţă mai rebelă,
Pe obraz, ca santinelă,
Îi dă undă de mister,
Doar un vânticel sever,

Trece şi o saltă-n sus!
Zbenguindu-se s-a dus,
Că zâmbeşte soarele
Şi-i moaie picioarele.

Ursul s-a foit prin perne,
Corbul spune baliverne
Unui piţigoi sprinţar,
Ca ieşit şi don* Ţânţar,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe năsucul lui Tomel

Pe năsucul lui Tomel,
Şade Paşa Bâzuel.
Bâz! Bâz! Bâz! un enervant,
Cu o mină de savant.

Tomel şi-a sucit un ochi,
Ce haios, să nu-l deochi!
Şi văzând aşa tupeu,
L-a plesnit... da, "Aoleu!"

S-a văitat că l-a durut,
Parcă nasul şi l-a rupt,
Şi-a fugit, apoi s-a-ntors,
Şi de energii e stors!

Uf, urâtul Bâzuel,
Stă un scai, şade cârcel,
Nu-l slăbeşte niciun pas,
Zici că e lipit pe nas!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş sacrifica

Mi-aş jertfi mii de poeme, le-aş dona cu gentileţe
Unor cerşetori de stradă, printre forfota din pieţe,
Doar să gust zburdălnicia anilor ce au trecut,
Să mai prind macii de mână într-un dans necunoscut.

Şi aş renunţa la bolta care-n nopţi catifelate
Îşi expune în seninuri stelele iluminate,
Şi aş cere-n sfiiciune doar un fir de busuioc,
Să mi-l pun - da nu spun unde - nenorocul să-l dezghioc.

Mi-aş sacrifica şi vara pentr-un boţ de fericire,
Ca să gust licoarea vieţii ce mă ţine-n amăgire;
Să cer primăveri candide cu brăţări de muguri mici,
Să alerg desculţă-n râuri să mă spăl de griji şi frici.

Mi-aş sacrifica şi cordul pentr-o zi şi un minut,
Ca să mângâi şi uitarea unui chip ce m-a durut...

sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a obosit cuvântul...

Mi-a obosit cuvântul şi-n tăcerea sacră,
Priveşte cu ochi trişti voinţa ce masacră
Şi vis şi bucurie şi vers înflăcărat,
Şi şade-ngenuncheat, tăcut de-mpovărat.

Şi-atâtea răni pansase în versuri zâmbitoare,
Şi n-a spus niciodată că şi pe el îl doare
Şi sufletul şi fila şi soarta ce pălea
Într-o revoltă mută că-i strâmbă, da de rea!

Mi-e istovit cuvântul şi-l las să stea cuminte,
Într-un ungher ascuns, golit, fără veşminte,
Să-şi bandajeze suflet şi răni să-şi oblojească,
Că e aşa mâhnit, de nu vrea să-mi vorbească...

Mi-a obosit cuvântul... retras, cu slăbiciune,
Îl mângâi ca o mamă, şi spun o rugăciune,
Să-i dea Domnul speranţă şi zvâc animator,
Să-l scot din letargie că făr* de el, eu mor...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă-n freamătul pădurii

Paşii mei miros a verde, a străfunduri de pădure,
Şi-aş rămâne-n primăvară pe sub poalele-i obscure,
Să mă-mbăt cu glăsuirea păsărilor cântătoare,
Să mă spăl cu roua rece şi să mă usuc la soare.

Şi-n desimea neatinsă de securile hulpave,
Mângâi scoarţa crăpăcioasă fredonând domol octave,
Ascult freamătul când boarea trece prin frunzişul care
Îşi mai schimbă din nuaţă cerând ploi spre vindecare.

Calc uşor ca să nu sperii nicio gâză adormită,
Şi să nu strivesc absurdă, melci, gândaci sau vreo termită,
Urmăresc o veveriţă cum se zbenguie-n şiroaie,
Şi-aş sălta pădurea-n braţe de-ar veni apa-n puhoaie.

Cade ploaia, bate vântul şi apleacă în vocale
Ramuri care strigă-n verde versurile-mi muzicale.

sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-aş fi un ram cu frunze

Dac-aş fi un ram cu frunze şi-ar cânta toamna în mine,
Nu m-aş scutura de toate, le-aş lăsa când iarna vine
Cu zăpada viscolită, să îmi ţină de urât,
Ca să uit că-s singurică, eu c-un suflet zăvorât...

Nu m-aş desfrunzi nici dacă mi-ar promite nemurire,
Nici dacă m-ar duce-n iaduri, peste flăcări, biciuire,
Ci le-aş ţine lângă mine şi le-aş legăna uşor,
De mai pică câte una mă voi tângui sonor.

Dac-aş fi un ram cu frunze botezate în aramă,
Eu le-aş înveli în noapte, cum o face orice mamă,
Şi le-aş săruta fiorul, spaimele din nopţi adânci,
Şi de vrea Muma Pădurii să le fure, i-aş da brânci.

Nu m-aş desfrunzi nici dacă mi-ar promite tinereţea,
Le-aş păstra că-s pruncii mei, vreau să le transmit nobleţea...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot naşte perfectul

Nu pot zămisli perfectul - sunt o stearpă şi-n cuvânt -
Nici să nasc în chin sublimul prin miresmele de vânt,
Nici în primăveri virgine, - pruncu-n migăliri, l-aş pierde -
Nici să concurez cu solul care procrează verde.

Croşetez, sperând, de-o vreme, botoşei din ghemul meu,
Şi trudesc ca să dau viaţă... baremi unui fad clişeu.
Nu am fler, luturi, nici daltă să cioplesc cu nostalgie
Absolutul existenţei, ţeluri într-o elegie.

Mi-am dezmoştenit sterilul că n-a conceput măcar
Într-o vară năduşită, cu picioarele pe jar;
Un copil cu ochi albaştri ca să-mi animeze viaţa,
Lângă cel cu ochii verzi, un vioi ca dimineaţa.

Am carenţe şi restanţe dintr-o viaţă ce n-o ştiu,
Şi plătesc azi, pământeană, izolată ca-n pustiu...

sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!