Lista completă, pagina 11
În toamnele zdrelite
Toamna mi-a cărat în cârcă verile înspre apus,
Că sunt multe sau puține... să decidă Cel de sus;
Prin înnegurarea zilei și prin nopți prelungi și oarbe,
Și le-ascunde în rugină și din energii le soarbe.
Uite că le-a vlăguit! Resemnate în paloare,
Azi mă caută cu patos, doar să-mi dea niscai culoare,
Însă m-au pierdut prin frunze, brume și vârtejuri fade,
Ce mă învelesc în toamne și-mi plâng ochii în cascade.
Mă debarasez de frunze ce-mi acoperă din chip,
Și văd numai zile reci, nu mă sperii și nu țip,
Le ador ca pe copiii ce-ar fi vrut să le fiu mamă,
Da mă cert că am doar unul și-aș putea să scriu o dramă...
Toamna mi-a cărat hoțește sufletul ce-i ciopârțit,
Nu s-a mai întors fărâme... o fi singur și sluțit,
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sminteală și socoteală
Dacă nu-mi plătesc o rată,
Căci dobânda-i majorată;
Banca-i Bancă, nu-i tocmeală,
Iaca-mi cere socoteală!
Dacă urlu la chenzină,
Că n-am bani nici de benzină;
Foamea rupe burta "cheală",
Mi se cere socoteală!
Dacă-ntârzii trei minute,
Soața parcă-i cinci cornute!
Rage (Că nu-i cleveteală...)
Și îmi cere socoteală!
Dacă țin muzica tare,
Hop! vecine militare,
Vin la ușă cu-mbulzeală,
Să îmi ceară socoteală!
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Auziți? Ne plâng copiii...
Doamne, strigă omenirea, și parcă te-ai supărat
Că ne-am înrăit de lacomi, răzvrătiți ne-am depărtat
De cuvântu-ți și blândețea, bunătatea ce ne-ai dat,
Ne-ai iertat, și-am tot greșit... încă Doamne, ne-ai răbdat!
Cu odorul strâns de mine mă trudesc să îl feresc
De primejdii ucigașe, i-alint chipul îngeresc,
Și l-aș duce peste lume, într-un loc curat, steril,
Să-l botez în rugi pioase... sărmănelul meu copil...
Mă privește cu candoarea ce doar pruncii o mai au,
Cu doi ochi mirați, albaștri, când măicuțe-ngenuncheau
Și-și plângeau copiii care au rămas printre străini,
Și-i ascund că noi, adulții, suntemi răi și plini de vini...
Eu îl rog pe Dumnezeu să-i dea îngerii aproape,
Să-l vegheze zi și noapte, eu să îl sărut pe pleoape,
Și să-l liniștesc, să-l legăn pe frumosul meu odor,
Și să-i spun că i-aș da cerul, pentru el pot să și mor!
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea dulcică precum fierea
Iubita mea, "dulcică" precum fierea,
Când ești cu josu-n sus pentru un rid,
Eu îmi declar neputincios durerea,
Că nu te înțeleg... am cap arid...
Te frăsui și jelești, ah! ore bune,
Și mă întreb atât de vinovat,
Că poate nu e "șanț", e-o leziune,
Și nu văd bine... rămân rezervat...
Frumoasa mea soție, ești zurlie,
Îți sugerez în văzul tuturor,
Mai fă te rog, o ciorbă, o piftie,
Că mă usuc de foame și-o să mor.
Mai lasă mall-ul și salonul dragă,
C-ai adunat la boarfe de suspin...
Și pot deschide, (oh! mă jur, nu-i șagă)
Cu tot ce ai, un supermagazin!
[...] Citește tot
pamflet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un copac rămas fără pădure
Sunt un copac rămas fără pădure,
Și-am căutat-o pân* am obosit,
Ori s-a ascuns de drujbe și secure,
Sau a jelit până s-a irosit...
Mă plimb ducându-mi crengile în brațe,
Și mă lovesc mâhnit de vânt uscat,
Și două ramuri groase, antebrațe,
Văzând un tăietor și le-a mascat.
Și ocolesc salcâmii încă tineri,
Și m-aș opri în miez, doar un minut,
În zi de târg, sau poate-n zi de vineri,
Da m-aș simți închis, un deținut.
Mărșăluiesc, mă plec ca muribundul,
M-agăț de viață, parcă-s dirijat,
Îmi cert prin rădăcini întreg străfundul,
Mă dor trei ramuri, trunchiu-i bandajat...
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strâng în talpa vieții mele
Strâng în talpa vieții mele cioburi mici, ucigătoare,
Nu le scot că nu am vreme... Ei și ce dacă mă doare?
Nu mă plâng de suferință, căci doar Domnul mă alină,
Și răzbesc prin grota sorții când balanța greu se-nclină.
Am strâns spini... iar guri flămânde m-au mușcat cu lăcomie,
Și-au sperat că mă doboară, m-au lovit cu infamie,
M-au trecut prin rug de iaduri perpelindu-mă tenace,
Însă antidotu-mi este "un ignor" spre minți sărace.
Nu mă-nclin, nu strig, nu cad, nu cer falșilor clemență,
Și îi las să se frământe, buimăciți de rezistență,
Nu las lacrimi să îmi curgă pe obraji, ca exponate,
Nici în fața celor falși, nici ascuns. Am demnitate!
Calc pe cioburi ascuțite, să mă doară pân* la sânge,
Și-mi cert fricile în taină și-i spun inimii nătânge,
Să nu sufere că lumea poartă petice ostile,
Cu venin... vor să sugrume cu deprinderi de reptile.
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar sicrie și durere...
Prin fereastră văd pustiul într-o primăvară caldă,
Când noi respirăm sub mască, fiindcă molima se scaldă
Peste tot, având complice virusul cel asasin,
Și ne ia părinți, copiii... ce se sting în pat străin...
E durere, vlăguială și o spaimă peste lume
Că n-ar reuși s-o scrie nici în sute de volume...
Ne ferim unii de alții, și ai vrea o-mbrățișare,
Însă fugi că moartea-ți râde cu trei coase la spinare.
Cum să își aline mama un copil în carantină,
Nu îl vede, nu-l aude, - sufletu-i pe ghilotină -
Cum să-l mângâie, să-i spună să nu aibă nicio teamă
Când e ferecat și plânge... neputință, jale, dramă...
E o luptă inegală, da cu forțe nevăzute,
Care mușcă și se-ndoapă din imunități scăzute,
Luptă medici, asisistente, ei, soldați pe baricade,
În speranța să învingă... omenirea-n chinuri, scade.
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niște copii, așa-s bătrânii noștri
Cu ochii calzi, mirați, percepții mai slăbite,
Cu glasul tremurat și pasul poticnit,
Își duc poveri din ani, iar pletele albite
Ne-arată câte griji în suflet le-au mocnit.
Au îndurat corvezi, noian de sacrificii
Pentru copiii lor, s-ajungă "cineva",
Și-au înfrânat dorințe, vise, poate vicii,
Și unii sunt uitați, în lume, undeva...
Și scad... sunt tot mai scunzi, copiii cu bastoane,
Cu dioptrii mai mari, cu riduri pe obraz,
Cu straiul perimat, cu bâlbe în consoane,
Bolnavi și gânditori, cer vieții un răgaz...
Și uită tot mai des, și te privesc cu teamă
Când nu pricep ceva, deși ai repetat,
Nu îi certa te rog, vei provoca o dramă,
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chirurgel
Chirurgel, medic cu ștaif și cu șpăgi la buzunar,
"A tăiat" la viața sa, cât penaj pe-un alunar,
Babe ce-au murit cu zile, însă fără lumânare,
Și mulți tineri fără job ce n-aveau Asigurare...
N-a ratat nici pe Ion, fraged ca o viorea,
Cu maneaua arvunită... mâine se căsătorea...
Doar cu Mara a dat greș, i-a ciuntit întâmplător,
În loc de un neg pompos, degetul arătător.
A tăiat ca într-un tort și burtica lui Pilat,
Că văzu la ecograf un stomac gigant, umflat,
Și-a decis să îl reducă, că e viața tare grea,
Și-a scurtat... de azi îmbucă un boț cât o acadea.
Soacrei, ca o gălbenea, de la sfântul pancreas,
I-a cotrobăit prin foale mai puțin parcă de-un ceas,
L-a certat că insulina n-o secretă, și-un hormon
Parcă a luat-o razna... Hop! scăpă un telefon
[...] Citește tot
pamflet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete, sărace...
Ți-am șters lacrimi de durere,
Te-am pansat prin rugăminte,
Ți-am stors din străfunduri, fiere,
N-ai luat învățăminte!
Vii mereu târâș pe coate,
Cu trădări, vise pierdute,
Eu, durerea, nu-ți pot scoate,
Nici să lupt ca pe redute.
Înădesc cum știu, stângace,
Din ce-ai mai rămas, sărmane,
Sper să pot, nu-s prea dibace,
Am doar înzestrări umane.
Zdrențuit și fără vlagă,
Oh! ți-aș pune și perfuzii,
Ai și răni... iar ici, o plagă
E deschisă de iluzi.
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Aurora Luchian, adresa este:
