Lista completă, pagina 5
Doruri uscate
Tu știi că între noi trăiește enigma,
Când ochii ți-i pleci, gândind că nu-i bine?
Ne-ntoarcem grăbiți, gonim paradigma
La alte năluci din umbre străine.
Tu știi că în taină se-ncovoaie și gem
Corvoada de patimi flămânde și rupte,
Iar toamna-ntre noi frunzărește blestem
Când doare sudoarea-n cuvinte pierdute?
Tu știi că arama-i din ruinele verii
Și pașii-i călește prin soare cu muchii,
Când seceta tâmpă ne scutură merii,
Iar basmul tău uită de corole și rochii?
Tu știi că foșnesc dureri vinovate
Și-n aur se-ascund doar doruri uscate?!!!
poezie de Aurel Petre (16 octombrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri uscate
Tu știi că între noi trăiește enigma,
Când ochii ți-i pleci, gândind că nu-i bine?
Ne-ntoarcem grăbiți, gonim paradigma
La alte năluci din umbre străine.
Tu știi că în taină se-nconvoaie și gem
Corvoada de patimi flămânde și rupte,
Iar toamna-ntre noi frunzărește blestem
Când doare sudoarea-n cuvinte pierdute?
Tu știi că arama-i din ruinele verii
Și pașii-i călește prin soare cu muchii,
Când seceta tâmpă ne scutură merii,
Iar basmul tău uită de corole și rochii?
Tu știi că foșnesc dureri vinovate
Și-n aur se-ascund doar doruri uscate?!!!
sonet de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor de toamnă
Toamna a coborât, de amor e flămândă
Ca zâmbetul tău pe sărutul de seară,
Vibrând trupu-ți nud în voal de sfială
Gust strugurii dulci ce gura-ți inundă.
În basmul ruginei ai sacrul în iarbă,
Foșnind sfâșii timpul cu pleata bălaie,
Pe buze vibrezi cu litere-n ploaie,
Iubirea-n alb-negru pe foaie să fiarbă.
Lucește mătasea aurie-n icoană
Pe rama ei cresc crizanteme-n alai,
Când noaptea oftează pe trupul tău, doamnă,
În plete miroși ca gutuia din rai.
Visează iar toamna și-n gând ne condamnă,
În vers este scrum, iar în noi mucegai.
poezie de Aurel Petre (23 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neliniște
Grai adânc se pierde în tăcute umbre,
Biciuind pământu-n ochii grei de piatră,
Încolțesc grăunțe din înghețuri sumbre,
Somnuri se afundă-n firea idolatră.
Amintirea ninge, din adânci crevase,
Sentimente vechi în miezuri de străzi,
Ieri mai pâlpâiau stele-n vis de șanse,
Astăzi dau târcoale vulturi ce văd prăzi.
Nostalgii flămânde ni se tot invocă,
Ziduri ridicând și zări condamnate,
Dragostea se-afundă în altă epocă,
Iar din mituri vechi se zidesc palate.
Vinovat de toate este-o ceața cruntă,
Suflet oropsit, - noaptea te inundă!
sonet de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă
Rotesc heruvimii horele pe gheață,
Iar meteori sparg țâncii tăi ștrengari,
Războaie albe cu îngerii hoinari
Zboară prin basmul rumenit la față.
Zidesc minuni, prea-nalte-aureole,
Necoapte litere pe fesuri se topesc,
Obrazele lor tandre cu vise fulguiesc
Un zumzet copilandru pe tremur de viole!
Răsar topaze-unde din raze ascuțite,
Poveștile zbor veșnic pe fulgii argintii,
Cuptoarele descântă miresmele-n șuvițe
Când ochi cerești adună-n moș Cosmos pe copii.
Pe coama tinereții se zgribulesc sfințite
Trei luni pe soclul iernii, în albe-împărății!!!
poezie de Aurel Petre (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste
Sala de-așteptare se scufundă-n mine,
Printre uși tăcerea îți așteaptă pașii,
Pe peron mă plimbă nopțile spre tine
Și-n vechi felinare dorm iubiri și aștri.
Ard o amintire tragică-n liant
Și te recompun printre vechi cuvinte,
Îți hrănesc orgolii-n stări de diamant,
Existentă-i clipa-n chinuri de sorginte.
Nu îți sunt poetul cu destinul sfânt,
Provocarea-acesta tu mi-ai destinat-o,
Sunt doar trecătorul rănit pe pământ,
Când cărarea-n simțuri tu ai dezlegat-o.
Drumurile-n veghe le-am legat de tine,
Sfărmați-vă pietre-n putreziri de sine!
sonet de Aurel Petre (29 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă
Rotesc heruvimii horele pe gheață,
Iar meteori sparg țâncii tăi ștrengari;
Războaie albe cu îngerii hoinari
Zboară prin basmul rumenit la față.
Zidesc minuni, prea-nalte-aureole;
Necoapte litere pe fesuri se topesc,
Obrazele lor tandre cu vise fulguiesc
Un zumzet copilandru pe tremur de viole!
Răsar topaze-unde din raze ascuțite;
Poveștile zbor veșnic pe fulgii argintii,
Cuptoarele descântă miresmele-n șuvițe
Când ochi cerești adună-n moș Cosmos pe copii.
Pe coama tinereții se zgribulesc sfințite
Trei luni pe soclul iernii, în albe-împărății!!!
sonet de Aurel Petre (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie
Mâinile tale au versuri din petale de cer
Și ți-e trupul subțire, un suav giuvaer,
Ce-alunecă timpul peste clipele-i nude
Cu lacrima vieții-n flâmânde secunde.
În picurii sufletului ai săruturi din soare,
Ecou de smarald fuge-n pletele tale,
Și-n albe-amintiri pierdute în nopți
Curg rănile inimii, sfredelită de hoți,
Iar umbra credinței e flămânde de vară,
Ca lacrima aurului în lumină să doară,
Miraje și nașteri, curcubee de farmec,
Închise-s în tine și-n pământul ostatec.
Orizontu-i urzit cu pieiri și iubiri,
Eu pasăre-aș fi să-ți zbor în priviri.
poezie de Aurel Petre (10 iulie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret
Mi-am îngropat himerele de-a latul
În hoitul lung, ca resemnarea să-mi inunde
Tot smârcul cu fetidele flămânde,
Prin râpe fără fund, de-a berbeleacul.
Vecii și vise am ghemuit în neant,
În negrul carnivor cu raiurile rupte,
Venin și mierea-am smuls de la virtute
Și grave orizonturi din somnul penetrant.
Ard încă fără voie, între timide bulburi,
Durerea-mi omnivoră cu anforele pline,
În spiritul din sunet viorile ard galburi
Migrând cu geana morții în sângerări rubine.
Și mă împart pe-aripa ce fâlfâie în scorburi,
Car undele din ani și sparg oglinzi în mine!
poezie de Aurel Petre (10 aprilie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec emotiv
Omule cu suflet bun
dări pe capul tău se pun,
vorbesc relele-n surdine
pe la cei flămânzi de tine,
unul cam țepos din schele
te împunge prin perdele,
altul își despică frunza
și-și plimbă pe lene buza.
Printre entități așteaptă
sfânta Vineri pe la poartă,
tu îți mai cultivi gherghine
și-ți mai coși viața-n suspine,
de cu ziuă până-n ziuă
când se crapă-apoi de piuă,
rumenești stelele-n noapte
prin ursiri nepieptănate.
Eu îți spun bazme pierdute,
printre multe amănunte...
ochiul meu, cel teleleu,
se plimbă acum c-un zeu.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (26 iulie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Aurel Petre, adresa este:
