Lista completă, pagina 10
Berbecul veacului mărunt
Berbecul veacului mărunt,
Stă proțăpit pe orișiunde,
Conducător de cabinet,
Ca stâlp al unei lumi imunde.
Cu părul lui cârlionțat,
E abonat cu moț pe "sticlă",
Studiourile-a invadat
Si mândru coarnele ridică.
El n-are mamă, n-are tată,
Are doar vaste competențe,
Limbajul frust și limitat,
De gravele inadvertențe.
Ne spune că-i oțâră doct,
Și știe toate elea-n lume,
Că e licențiat în moft,
Printre berbeci este un nume.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiția poetului
Cât de străin e totuși poetul,
Iar vorba lui e vânt și renunțare,
Arar e numai el și exegetul,
Iar intre ei o simplă pronunțare.
E greu să îți asumi umil tăcerea,
Dar și mai greu sa vezi cât ești de singur,
Viața petrecută cu vederea,
Spre un postum livresc dar și nesigur.
N-ai cui să spui, n-ai ce să spui,
Că nu-s pereții cu auzuri fine,
Nici stâncile n-am mințile în cui,
Și versul pare scris în limbi străine.
Tristețea-i laitmotivul permanent,
Poetul este umbră de-ndoială,
Un genuin cu morbul recurent,
Al vorbelor rostite cu sfială.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heruvimi
Eu m-am visat urcat pe înălțimi,
Și am visat că se despică cerul,
Și cum veneau mulțimi de heruvimi,
Cu aripi și cu gheare ca oțelul.
Ei n-au uitat de unde au plecat,
Veneau acasă să se primenească,
Să-și stingă dorul lor neîncetat,
De cuibul de pe stânca românească.
Sunt cavalerii traci rătăcitori,
Grifoni bătrâni apărători de lege,
Din neamul nostru de biruitori
Sunt magi veniți spre a se reculege.
Toți îngerii sunt matcă din Carpați,
Veghind pe cei din legea strămoșească,
Din stirpea cea de daci și împărați,
Vin heruvimi mereu să ne-însoțească.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MINORITARILOR!
Voi sunteți azilanți în țara asta
Și azilanți ați fost de la-nceput,
Nu încercați să faceți pe stăpânii,
Cu cei ce v-au primit când v-a durut!
Ce proști vor mai primi cum se cuvine,
Cu pâine și cu sare pe ștergar
Și unde-altundeva v-ar fi mai bine,
Feriți de răul gând duplicitar?!
Nu fiți obraznici până peste poate
Și nu fiți trădători și aroganți,
Să vă dea Domnul vostru sănătate,
Dar nu uitați că sunteți azilanți!
Nu tulburați o pace ancestrală,
Cu neamul lupilor nu vă jucați,
Vedeți-vă de treburi cu fereală,
Să nu trădați și nu veți fi trădați!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra celor nevăzuți
Prin cuvânt
eu am ajuns târziu
în lumina voastră.
Pentru mulți voi rămâne
tot nevăzut.
Precum și voi mie.
Precum în cer, așa și pe Pământ!
Poate că umbrele noastre
au trecut intr-o goană bezmetică
una pe lângă alta.
Sau trec acum
(precum cometele),
una în umbra celeilalte.
- Știi, eu sunt cometa, mă rog,
corpul ceresc, mai mare: spune unul.
- Așa... și?
- Eu sunt cometa mai mică,
dar mai plină de energie: spune altul.
- Așa... și?
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincopă voluntară
Mă izbăvesc, te izbăvești,
Din timpul nostru pe planetă,
Eu nu mai pot, tu nu mai vrei
Și nu e loc de vreo anchetă.
Doar doi străini, doi riverani,
Am dezlegat brusc câinii iernii,
S-alerge nopțile spre zi,
Ogari de crivăț spre vecernii.
Cât de străini, cât de opaci
Și ce iubire se prăvale,
Noi doi copii tot mai săraci,
Orbiți de ger, lipsiți de cale.
Tu nu mai vrei, eu nu mai pot,
E vremea marilor exoduri,
Nu mai există antidot,
Sincopelor migrând spre corduri.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni vorbind singuri pe străzi
Teribil!
nici măcar tragic,
doar teribil.
un trecător,
vorbește, singur, pe stradă.
are mintea rătăcită,
sau, poate nu.
cui o șopti?
cu cine se ceartă?
anapoda.
tristă alienare
altă eroare,
lumi paralele
fără podele.
mă întreb,
dacă n-am nimerit din greșeală,
în orașul acela,
de care nimeni nu a auzit,
în care oamenii recită pe străzi,
propria creație.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea
Minte, minte ce mă minte,
Jurăminte pe morminte,
Minte, minte ce mă minți,
Cu uitare de părinți.
Și mă plimbi prin cea stihie,
Pe cap fără pălărie,
Mereu faci câte-un ocol,
Te dă numele de gol.
Îmi tulburi simțirea toată,
Inima o faci uitată,
De mă duce cal în trap,
Fără căciulă pe cap.
Minte ești trebuincioasă,
Ochiul minții când te-apasă,
Să îmi duci pasul pe loc,
Cu izvor și cu noroc.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeule!
Cât de nemuritor ești zeule?
Și de ce napăstuiesti rapsozii?
Cui îi va păsa zeule, de moarte și nemoarte
când oamenii nu vor mai fi?
Cine... va mai ști numele tău?
Le va păsa gâzelor, peștilor, păsărilor
de puterea ta?
De fulgere
de moarte
de furtuni și lumina zilei?
Când omul va pieri ca o ofrandă
cine Îți va pomeni numele
în temple, mituri, cântări?
Pe cine vei îngrozi
și cine îti va cere îndurare
când nebunia va șterge urma închinării?
Îndură-te dumneata, dioiule
cum și noi ne îndurăm cu iubire
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg
Se-aprind rând pe rând felinare de seară,
Și-amurgul mai plânge lumini delicat,
Și țiuie-a greieri ca ultima oară,
Romanță de taină și gând nechemat.
Doar eu și amurgul, acum față-n față,
La sfat, ochi în ochi, amândoi ne vorbim,
Ne spunem de toate, de moarte și viață,
De bune și rele și-ndrăznim să zâmbim.
Mă-nvălui cu el și se-nvăluie-n mine,
Ne ținem de cald unu-ntr-altul băgați,
Că-n noaptea ce vine nu-i chip de mai bine,
Iar timpul ne-ngăduie și ne face uitați.
Și-așteptăm ca in zori s-auzim simfonia,
Ce mierla o cântă doar pentru noi,
Și-n umbrele nopții să simtim bucuria,
Efemeră simțirea, efemeri amândoi.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Augustin Jianu, adresa este:
