Angi Melania Cristea

Poem brut

zilele cu tine erau de neînchipuit cu infinite emoţii
şi certuri silenţioase//zilele mai lungi decât era firesc
pictate în culori de apă
şi orice dialog între noi era atât de calin
fără umbra misterioasă a poeziei
fără drogul ei pur// dialog pe note joase
ţineai ambele mâini în buzunar iar eu încă de atunci
visam oraşe mari liniştea de 2000 de carate
nu-mi pria
felul tău de a fi insolent veşnica ta grimasă
mă făceau să te iubesc cu peste 1000 de cai- putere
cu forţa aceea care face dintr-o femeie un cântec brut fără negativ

şi iată că daimonul artei m-a prins în centrifugă
şi îmi roteşte toate stările//toate sentimentalismele
lipsa ta de reacţie la orice discuţie imaginară
adună în mine poeme de pagina 1
şi (mă îmbrăţişezi impetuos) poate singurătatea nu este pentru noi
mai ştii când alergam de oriunde pentru 20 de minute
fix cât trebuie să salvăm anii aceia teribili

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulei pe asfalt

locuiam într-o secundă cu roţi pătate de sânge
şi îţi auzeam aripile cum foşneau tânăr
nu erai decât tumultul pietrei filoxera din vii
arborii cangrenaţi
de la fereastra prezentului roteam galaxii
posedaţi de mega-timpi
simpli cetăţeni ai urbei care/ precum o pată hidoasă de ulei pe asfalt/
se întindea dincolo de vocile noastre alto

ţi-e sete şi încă pictezi pereţii ivoire?
te-ai rănit când ai tras ultima tuşă din portretul
comandat
de vecina mea anxioasă cu preocupări artistice?
toamna asta nu ne vom unii umbrele pe trotuar
nu ni se vor scurge ploi pe pantofi
vom bea câte un pahar de ice lemon cât mai departe de centrul vechi
poate voi ajunge la kizomba să dansez la plesneală
iar tu să îmi ţii ritmul ca în noaptea aceea când
ai vărsat şi eu în mod stupid
ţi-am tras o palmă:,,- Ştiam că ai venit în oraş pentru ea!"

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprente vizuale

miroase a ziar a stârvuri politice
ador să circul cu metroul să aud vocea aceea neutră cum anunţă piaţa victoriei
iar eu să cobor la următoarea
lumina difuză se opreşte pe volanul încins
la trecerea de pietoni aşteaptă femeia vieţii tale
are pantofi galbeni şi un smart phone care poate identifica amprenta vizuală
sigur nu se mărită nici vara asta simte de la distanţă rataţii şi preferă să stea în zona
de unde poţi să faci un selfie fericirii ce îţi erupe prin toţi porii ca vulcanii noroioşi

la poşta din titan era mereu coadă trimiteau la post-restant vederi cu un text laconic
Vă îmbrăţişăm din Herculane, ai voştri 1 2 3
eu nu am văzut oameni mai stupizi ca cei
ce postează instant voiajuri
după cortina de fier s-a inventat cortina virtuală
cu cinci mii de corifei iubiri nestatornice şi colorate
plus o extrafericire sezonieră

cărţile aceşti dinozauri preistorici vând
omul
imaginea astăzi face cât o mie de cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pilotul bulgar

avionul a decolat. lasă o dâră fumurie pe cer.
am reuşit să nu-mi dezintegrez sentimentele. fiecare sentiment are un halou. sentimentele nu au identitate. chiar sunt refractarare la certitudini.

când l-am văzut pe acel pilot bulgar mi s-a părut haios.
nu vorbesc o boabă bulgăreşte dar nici nu trebuie. îmi pun centura. el dă pe pilot automat şi priveşte prin hublou pulberea cosmică.
nu sunt sigură că nu l-am mai văzut în singurele mele vieţi.
bulgăreşte nu ştiu dar m-am învârtit pe la Cladovo şi Vidin.
închid ochii şi mă transfer la nisipurile de aur
într-un rai aproximativ.

nu am văzut femei mai frumoase decât bulgăroaicele. au picioare mai lungi decât ale mele şi nu-mi explic de ce pilotul acesta bulgar este scund. până la urmă decolarea se va face. el este singur cu avionul. noi purtăm centura dar vorbim atât de tare încât acoperim luna. vecinul fotografiază norii. mi-aş dori să o văd pe bunica. mereu o visez şi îmi cere haine dar morţii au lumile lor. fără haine de firmă. deci am umblat inutil prin magazinele din Milano. oricum nici pilotul bulgar nu este îmbrăcat cine ştie ce. mă va lăsa în oraşul meu lamentabil cu oameni pătraţi şi hârtii plutitoare.

mai am nişte euro. aş putea să îi schimb la pilotul bulgar? avionul oricum merge singur. nu ştie limba bulgară. poate mă duce la bâlci să-mi cumpăr toate nimicurile lumii. ce caut eu în avionul plin de copii gălăgioşi? zice că s-au terminat şcolile... nu suport când mi se înfundă urechile. aş vrea să mai aud picurii care cad într-un ochi de baltă. pe lângă noi trec valuri de nori înspumaţi. iată oraşul sinistru de cald unde oamenii îţi radiografiază existenţa. a plecat avionul?

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea macedoneană

Dintre mii de limbi din lume,
Limba noastră mi-e iubită.
Cu sonorităţi anume
O aud ades vorbită.

Limbă slavă armonioasă
Asta ne-au transmis străbunii,
Care o vorbeau acasă
Să nu-şi uite lesne bunii.

Cu alfabet chirilic scrisă,
Limba noastră e bogată.
Pare o lume necuprinsă,
Roditoare, minunată.

În familii se vorbeşte,
De macedoneni curaţi,
Limba slavă din poveste
Prea cântată de- împăraţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!