Lista completă, pagina 11
Staccato
miros a măslini dungile cerului
tu vii cu mâini lungi
îți tac pe umeri risipindu-mă repede înapoi
pasăre colibri
ca niște bărci fosforescente
clipele se scurg
în amurg
mai vei veni cu lumea ta
amforă cu dumnezei vii?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar De Ilinden
Eu simt al limbii dulce sunet
Și-mi place trandafirii roșii
La sărbători precum Ilinden
Să-i port precum purtau strămoșii.
Aceștia au luptat cu turcii
Pentru credința pe rit vechi
Și limba s-o păstreze slavă
Tradițiile lor străvechi.
Macedoneni din lumea toată
Cu Soarele în piept și-n suflet
Își poartă steagul printre semeni
De Ilinden, ziua cea sfântă!
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șotron
vine ca o percuție
executată în tempo rapid
ziua când scad orele pereții aducerilor-aminte
iar ferestre rabatabile se deschid
atunci cand noaptea alunecă în firul de nisip
stau lângă solstițiul zilelor de vară
precum un câine legat de luna pătrată
și libertatea îmi simulează un șotron
peste care sar ultimii cai nepotcoviți
ceasurile ticăie rotund iar tu învârți
ruleta albă a morții placid
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia macedoneancă
Pentru macedoni mama este
Cum e zborul pentru vulturi,
Cu aripi albe, celeste
Ne înalță printre fluturi.
Veșnic ne veghează-n umbră,
Ne vorbește cu dulceață
Și face din soarta sumbră
Un pahar de miere-n viață.
Mamele au har aparte
Să ne poată educa.
Nu-i niciuna ca departe
De puiul ei scump să stea.
Azi urez femeii-mamă
La mulți ani, multă iubire!
Macedonencelor le urez
Za mnogu godini! cu prețuire.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oase de fosfor
locuiesc în inima șarpelui
care bate cu limbile sâsâind
precum un pendul în pereți
peste mâinile mele trec amforele verii
lipite cu ceară
verile acelea cu cozi de gușter mi se lipesc de palme și beau halucinant
secunde să pot străbate mările
lumii cu oase de fosfor
cai ai câmpiei scuipă peste pragul lumii
aburi de sare
morțile s-au deghizat în gutui
miros a lumini și au gust de
melci striviți de luminatoare
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul de unde vii
are străzi nepavate îmi țin
tocurile în maini cum aș ține sufletul tău
gravat
într-o albă singură noapte
aburul râului se întinde pe alei
ca niște limbi de șarpe degustând un asfințit
ziua se dă cu parapanta
între noi doi arborii lumii tac infinit
orele se scurg pe asfalt
miroase zurliu a război și a morți
pe acoperișuri pisici zvelte torc
în mâinile tale inima mea se golește de sânge de ani și de sorți.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trepte
vezi, treptele scad, răsăturile curg
sunt flori carnivore ce se întind
până în suflet, pionier al sentimentelor volatile,
beau stropi de aer decantat și mă așez în orașul vieților noastre
singură cu statuia care îmi explică de ce nu poate
traversa universul
ar vrea să fie o zi acel submarin galben
care străbate mări
o statuie îndrăgostită ce poate dansa ca o paiață
iar eu
voi fi
poeta
care citește
Biblia
în piața fără statui
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Requiem
respiram sare apa învolburată camufla sentimente
era rece până dincolo de cer nu-mi ajungeai
mie cea cu ponei jucăuși cu umeri mirosind a nopți asudate
parcă ieri trezeam cocoși aurii
sinceri și tineri/ internauți elegiaci
mi-ai întrebat mâna stângă unde se sparg valurile
pietre crestează orizontul cu singurătatea lor romboidală
aici poți sta la rând doar ca să țipi nu e timp
pentru requiem!
apele lumii irup precum falii ale timpului viu
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numărătoarea
nu am simțit singurătatea care a urcat ca seva și m-a ros pe dinăuntru
mi-am așezat pantofii pe raft să termin
cu mersul pe sârmă
și să consum resturile timpului
precum coaja unor copaci mestecată
de bivoli de apă
la radio se anunțau atentate eram nesigură între locuri comune
ca într-un carusel moartea se învârtea
pe lângă leșuri
lumea aceasta era vie avea ochii deschiși sub valuri
singură eu număram columbi nopți arse zile limpezite cristale...
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie în cartierul cu câini
pisica din cartier are zece vieți la biserică
slujba se ține în toate duminicile dar mori
neîmpărtășit cu ochii sculptați în pereți
ai vrea să lingi seva fructelor vie să te îmbăiezi în marea cu meduze sărate
câinii lumii latră zbor cu aripi de păsări pietrificate
caruselul toamnei rostogolește nopți
decorticate
himere oarbe stele cu un singur picior aritmii
este un septembrie cu secunde de aer
cu iubiri crescute din iarbă
din galbenul morții din albele toamnelor aritmii
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Angi Melania Cristea, adresa este:
