Lista completă, pagina 2
Orașul de praf
O dimineață ca oricare alta
Și zorile sunt parcă un cearceaf,
Peste orașul verilor de praf
Un sculptor și-a uitat aiurea dalta.
Destinul îmi mai dă un telefon
Și mă întreabă alarmat, ce fac?
Pe scări coboară lent câte-un copac
Și are frunze strâmbe de carton.
Iubirea îmi trimite-un autograf,
Ea însăși este de un gri profund,
Scriu un poem în care să m-ascund,
Sunt în orașul verilor de praf.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să scrii frumos despre iubire
Să scrii frumos despre iubire,
În versul toamnei dor să pui,
Posibilul argint din fire
Să îți imaginezi că nu-i.
Trec deznădejdile nomade
Și Cupidon e expirat,
Cuvintele din cânt sunt fade
Nici n-au rămas, nici n-au plecat.
Volumul dorului redus
Pe undeva, la jumătate
E-aproximat și doar dedus
Din poezii cu margini plate.
Deși sunt lucruri alandala
Și toate s-au întors pe dos,
Să întreții cumva spoiala,
Despre iubiri să scrii frumos.
[...] Citește tot
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inconsecvență
Parcă mor când îmi spui "te iubesc",
Sunt capcane deja pregătite
Și îmi sună cumva nefiresc
Să mă chemi pe cărări rătăcite.
Știi și tu, știu și eu, realitatea
Și cu toate acestea plutim,
Nu avem nici măcar libertatea
Ca-n aceeași poveste să fim.
Nu există aici consecvență
Și nimic din tărâmul lumesc,
Fără pic de regret și prudență,
Te iubesc când îmi spui "te iubesc".
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perspectivă
La tine vine primăvara,
La mine toamna se încruntă,
Hai să furăm din ere vara
Deși e oarecum înfrântă.
La tine este iarăși soare,
La mine a-nceput să plouă,
Mă uit spre depărtarea care
Și-a pus un zâmbet frânt în două.
La tine este prea devreme,
La mine pare-a fi urgent,
Ne-mpiedicăm de-aceleași teme
Și viața e în faliment.
Pare c-a fost cândva demult
Iubirea noastră decisivă,
Iar timpul hârâie ocult,
La mine nicio perspectivă.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea
Tristețea a venit tiptil,
S-a așezat ca o rugină,
Umbrind și pata de lumină
Din adevărul inutil.
Tristețea m-a privit duios,
Fără să-mi ceară explicații,
De la ghișeul "informații"
Zâmbea un soare caraghios.
Tristețea-a mai rămas o zi
În visu-acela imprudent,
Un clandestin antrenament
Între-a uita și a iubi.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un poem
Într-un poem scris mai demult,
Ce seamănă cu o ninsoare,
Tu ești un cântec oarecare
Și uneori te mai ascult.
Într-un poem scris pe-nserat
Încerc petale să înșir
Ca într-un prelungit delir
La care-ncet am aderat.
Într-un poem fără accent,
Printr-o fereastră indigo
Ne ducem care încotro
Pentru c-așa este prudent.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte poeme?
Câte poeme ți-oi fi scris?
Nici eu nu știu câte au fost
Și poate nici nu are rost,
Din vis rămâne numai vis.
Câte poeme am să-ți scriu?
Nici asta nimeni nu va ști,
Tu, dragul meu din poezii,
Este târziu, foarte târziu.
Câte poeme vor pluti
Fără să fie în colecții?
La începutul unor lecții,
Fără sfârșit te voi iubi.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima oară
Probabil e ultima oară
Când brațele tale mă strâng
Și-un soi de iubire primară
Mai zboară, dar aripa-i frâng.
Probabil e ultima dată
Când ochii tăi calzi mă privesc
Și clipa complet nefardată
Ghicește ce mult te iubesc.
Va trece o noapte ploioasă
Și știu că va fi să mă doară
Iubire atât de duioasă,
Probabil e ultima oară.
poezie de Angelica Ioanovici din Așa cum ești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibrele acestea
Echilibrele-acestea precare
Și nu-ndeajuns căutate
Răspund la orice întrebare,
Când sunt de iubire-ntrebate.
Echilibrele-acestea posace,
Ce încă în viață ne țin,
Sunt poate secunde de pace
Uitate-n paharul de vin.
Echilibrele-acestea pierdute,
Le-am vrea oarecum înapoi,
Dar clipele fade și mute
Întind un pustiu între noi.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingerea nopții
Atingerea nopții albastre
Să-ți spună ceva numai ție
Iar limita dragostei noastre
Să fie de fapt poezie.
Atingerea mării de stele
Să-nchidă distanțe absurde
Și cântecul straniu de iele
Să pună zăvor lumii surde.
Avem reci coroane pe frunți,
De dor, de regret și păcate,
Ne cheamă să trecem de punți
Atingerea nopții plecate.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Angelica Ioanovici, adresa este:
