Andreea Blându

Dar nu trecutul e cel care se întoarce, oamenii sunt cei care nu îl pot smulge definitiv şi îi caută neîncetat urmele, atunci când amintirea acestuia e prea profundă ca să mai fie îngropată.

Andreea Blându în Sclipind la ultimul vagon
Adăugat de Andreea Blându
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mine nu mă va doborî niciodată un uragan, dar o adiere m-ar putea distruge oricând. Întotdeauna iluziile mărunte, aproape inexistente, acele amintiri aproape uitate, ascunse atât de bine în adâncul sufletului... întotdeauna acele bucăţi minuscule din mine au avut asupra mea un efect mai puternic decât orice raţiune.

Andreea Blându în In Tempora
Adăugat de Andreea Blându
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deodată simţi o claritate neaşteptată şi te cuprinde un fior de nervozitate, o euforie rapidă, un sentiment de început. Început de drum. De viaţă. De sens. Te cuprinde magia începutului şi te ia în stăpânire, transformându-ţi lumea. Sunt persoane pe care le întâlneşti în cel mai neaşteptat mod, sub cea mai neaşteptată formă. Viaţa ţi se schimbă fulgerător, iar tu ştii deja că transformarea nu mai depinde de tine.

Andreea Blându în In Tempora
Adăugat de Andreea Blându
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vara în care am încetat să o mai caut. Când am încuiat toate uşile, am spălat paharele de vin, am ascuns toate discurile. Vara în care nu am putut să arunc fotografiile, dar am reuşit să nu le mai privesc, să nu le mai trăiesc. Vara în care m-am scos singur de sub dărâmături, fără să o mai aştept pe ea să vină să mă salveze. Atunci am început să trăiesc din nou, dar altfel. Involuntar am început să trăiesc prin ea, chiar dacă ea încetase să-mi mai fie stâlp. A fost momentul în care ea s-a mutat de lângă mine, undeva... în mine, pentru că abia după ce am pierdut-o, am reuşit să o cunosc cu adevărat.

Andreea Blându în In Tempora
Adăugat de Andreea Blându
Comentează! | Votează! | Copiază!