Andrada Ianosi

Relicve

Ştii când spuneai că n-am să mor vreodată?
Că visul va ţinti spre veşnicie?
Ei bine, pot măcar să spun: “Am fost odată”,
Dar n-am trăit să-ţi spun şi ce-o să fie.

Ai refuzat să îmi clădeşti un piedestal,
Şi te-am urât şi te-am iubit nelimitat
Şi într-o zi, un gând patriarhal
S-a strecurat în mine nechemat.

Nu. Tu-nţelegi mai mult decât vroiam,
Tu mă cunosti şi făr’ de veşnica-mi armură
Doar tu spuneai “Ridică-te!” când des cădeam
În mine, în ei, mereu făr’ de măsură.

Ce timp cu viaţă! Ce palpite! Ce cânt edenic pe pământ!
Ce singur sunt! Ce viaţă de relicve ţinute strâns în gând…

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Mona Suciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de vis

Cand flori de vis imi cad pe piept
Si se topeste timpul,
Iubito-n cantec te astept
Sa daramam Olimpul.

Ingusta pare departarea
Ingust pare si visul,
Dar vino! Sa uitam uitarea
Sa sugrumam abisul.

Sa ninga-ncet, cu flori tacute
Sa ninga peste tine,
Din ceruri noi, de noi tesute,
Din vise clandestine.

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!