Ana Vida

adolescenţă

Adolescenţă:

frunte semeaţă de pisc îndrăneţ;
ochiul atent deschis spre lumină;
nesupunere-n toate;
iubire pură pentru fiinţa din vis;
şi râs, dar şi plâns!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conflict

Puteţi să râdeţi, voi,
generaţii noi!
Dacă îmi reneg trecutul,
dacă uit de părinţi,
de tradiţii,
de jocurile copiilor naivi şi cuminţi,
sunt pierdut.

Încerc să înţeleg
nerăbdarea şi graba.
Încerc să descifrez
noutăţile lumii voastre
superficiale şi terne,
simplificate, abreviate,
fără sentimente,
doar de ban guvernate.
Încerc să mă modernizez,
să acumulez.

Dar voi?

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei în care investim sentimentele noastre cele mai nobile ne dezamăgesc însă cel mai mult.

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o dimineaţă de început de septembrie. Soarele străluceşte deja cu putere şi inundă casa cu lumină caldă, veselă, binefăcătoare.

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii minunaţi. Minţi deschise, curioase, fiinţe dornice de instruire. Munca Inei la catedră pare că va fi răsplătită şi a fost răsplătită din plin...

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

declin

Declin:

ironie acidă a vieţii grăbite,
zâmbete strâmbe şi ştirbe,
plâns amar şi tăcut,
sâcâitor ca o boală,
ca o ploaie rece de toamnă,
enervantă, banală...

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa de noiembrie e mohorâtă, rece şi umedă. Norii cenuşii acoperă ceul, iar lumina cu greu îşi face loc prin pâcla deasă. Copacii sunt desfrunziţi, decorul e dezolant, trist, ca într-o poezie bacoviană.

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-are rost...

Să avem prieteni?
N-are rost!
Să nutrim
speranţe şi visuri?
N-are rost!
E mai bine să hulim
lumea nebună
în care trăim.

Prefer să mă retrag
în profunzimea eului meu,
unde tot ce e lumesc
şi stricat
reuşeşte
să rămână fără ecou.

Prefer să pierd totul –
prieteni, speranţe şi visuri...
Să le pătrez,
e zadarnic efortul!

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feminitate

Am dansat o vreme cu viaţa-n carnaval,
purtând armură de cavaler medieval.
Tânără, m-am visat vajnic bărbat
puternic, rece, calculat,
având cetatea trupului de apărat.

Dar platoşa de mucava
m-a trădat,
s-a dezintegrat,
mi-a dezgolit nurii feminităţii,
mi-a revelat farmecul vulnerabilităţii.

Spiritul meu feminin,
ascuns în străfunduri de fire, s-a trezit.
A oferit o singură iubire, un singur extaz,
pulverizat apoi, din păcate,
în mii de trăiri insipide, minore, deşarte.

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să scrii un roman înseamnă să te eliberezi, să te opui existenţei, uneori fade, alteori chinuitoare. Înseamnă să trăieşti şi altceva, în afara celor rezervate de soartă. Să scrii înseamnă o provocare, un duel, un fel de mănuşă de cavaler medieval aruncată vieţii. Înseamnă să lupţi cu convenţionalul, cu teama şi cu propriile emoţii. Înseamnă să lupţi, mai ales, cu tine însuţi. Au dreptate cei care consideră că a scrie este un act de curaj. Iar eu, iată, după foarte mulţi ani, sunt o curajoasă!

citat din Ana Vida
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!