Lista completă
Gleznă de frunze
în ramuri drum potcovit
nechează un vânt
sub șa de deal fluieră cornii
biciul se anină
singur
mâna omului împietrită
în padoc toate cuvintele se hrănesc
acum e liniște
apa nu mă tulbură
nici tu
ai plecat odată cu primăvara, Vladimir
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mulți cai înstelați
ne ară câmpul
geme sub brazdă fiecare mort
le înfloresc sub unghii amintirile
până când câmpul se umple de ierburi
și ierburile de glasuri
și glasurile te caută
până când soarele își scutură dinții
în lan
până când florile mor în ciocuri de pasăre
până când păsările își lasă în carnea ta
foamea
ca o sămânță
în pământul cailor mei înstelați
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi ajunge urletul de lup și nici pușca încărcată
renunț
mai bine pulbere de polen
se auresc mâinile noastre
ochii
și buzele
care nu mai rostesc decât o tăcere
înaltă
până când clopotele își scutură limbile
în aerul plin de licurici
dragostea e călătoare prin psalm
Dumnezeu ne ține de mână
noi întoarcem privirea rușinați
se plătește neîncrederea
cu un sărut
fruntea noastră plină de lumină
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Despre cum să lipești un ceainic
am învățat dintr-un proverb japonez
la ei cuvintele au același spațiu
cum în eter
tu și eu suntem simple forme de efemer
mi-aș fi dorit să încăpem în același pătrat
apoi să construim un cub
să facem fețe-fețe
într-o rostogolire câștigătoare
până la ultima sorbitură de ceai
strângem cioburi
și-n visurile lor ne mai aruncăm câteodată
privirea
doi maci răsar sub unghii
elixir
cu siguranță ne vom întâlni dincolo
imaterial
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă-n salve găsi-vei alb
e semn că mă hrănesc cu praf de pușcă
un sunet scurt și nu mai suntem
cad flori de cireș
pământul se îmbracă
dezgoliți de emoție
ne suntem mai străini
ca niciodată
și cerbii sunt departe
și lupii le caută urma
așa cum noi ne căutăm spre devorare
mereu
de parcă viața asta ar fi doar
o pornire permanentă
spre a ucide
și dacă-n salve găsi-vei sunete ascuțite
e semn că din durere
știu să fac un cântec
îmbracă-te rar, în ploaie,
până ce ultimul strop își va fi spus povestea
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu noi, cai și fluturi
prin caii mei fugea o iarnă
și-n coama lor zăceau iluzii
pe margini fine de lucarnă
doar fluturii-și dregeau contuzii
ei alergaseră prin luncă
nebuni cu aripi iscălite
ce-n zboruri moartea și-o aruncă
fugind de-arhaice ispite
prin caii mei absențe stinse
galopuri șuierând furtună
cu aripi de-asfințit întinse
ce ziua vrea să ne răpună
suntem, poete, umbre albe
de nori plutind în cavalcadă
murim ca fluturii pe nalbe
și nimeni nu vrea să ne vadă
[...] Citește tot
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îți propui să nu te-mpiedici
și totuși o faci
dai vina pe caldarâm
un dorel a reparat strada
dumnezeu ție, sufletul
nu mai ești ca nouă
au veni lopețile să adune molozul
nici nu te mai interesează
unde se depun resturile
vin pescărușii să salveze
aparențele
între timp vecinii se ceartă
dintr-o voce ascuțită
ne hrănim pofta de bârfă
prea mulți țânțari
niciodată diluție corectă
toți spun că se fură
cine sunt toți?
îți propui să nu te-mpiedici
și te ajută alții
din spirit de echipă
[...] Citește tot
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă nu m-ați învățat să dorm
am crezut de cuviință
că e bine să întorc stele pe dos
să-mi mânjesc degetele cu strălucire
ca apoi să vă ating ochii
ochii voștri, orbilor
care m-ați ținut strâns de mână
până când am învățat să înțeleg semnele
trei snopi de gânduri mi-am pus la căpătâi
și n-am putut închide pleoapă peste pleoapă
am zăbovit în mine până să cresc
și femeie m-am născut
când întâmplarea m-a luat pe nepregătite
și dacă nu m-ați învățat să dorm
v-am ținut grijile în brațe
vouă, umbrelor mele topite în amurguri reci
și-n răsărituri neîmblânzite
până când am uitat că greul nu-i decât ușorul
ce-ți ridică sufletul spre cer
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vedeam
cascadele de cai galbeni
un fel de monede căzute din buzunarele
trădătorilor
era de ajuns să torn mierea cuvintelor
ca să mă asculți
ore în șir
până când luna se torcea fuior de lumină
pe gardul unor vieți petrecute
apoi rânduiam păsări de cobalt
să le fie zborul greu
noi să le luăm locul
aruncam pământ în colivii
și-n el rădăcini de iubiri stivuite în timp
apoi urlam ca doi nebuni
fără pioni pe tabla de șah
un rege ne saluta
în timp ce coroana galbenă
îi aluneca de pe frunte
[...] Citește tot
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că mă veți pune să repet
despre toate fricile
pe care le-am cules când eram copil
vă voi spune că le-am strivit
cum roșiile în putina de lângă fântână
sita bătută de mâna tatei a ruginit
numai fricile mele se urcă
pe scara din porumbar
stau agățate de grinzi
și zâmbesc fericite
că nimeni nu le mai atinge
acum nu mai cred în nimic
Dumnezeul lor un fel de marionetă
cârpe și sfori de second hand
într-o zi se vor rupe
și fricile mele vor cădea pe podeaua
unde șoarecii se plimbă în voie
mari și cenușii
din găuri ochi iscoditori
mereu mi-a fost frică de șoareci
acum le iert păcatul de a roade
[...] Citește tot
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ana Sofian, adresa este: