Alina Florica

Bunicilor

Primiţi-mă înapoi în sat,
Am obosit prin lumea rece,
Chemaţi-mă din nou la sfat,
Căci e trecut de ora zece.

Şi mă vegheaţi cu liturghii,
Chiar de-am întârziat o clipă,
Prin ochii toamnei aurii,
Veţi desluşi-a voastră fiică.

Mi-a foat atât de dor de voi,
Încât am irosit o viaţă,
Să-aud izvorul din zăvoi,
Cum şuieră spre dimineaţă.

Eu nu mai plec nicicând de-aici,
Căci lângă vatra voastră sacră,
Mi-oi obloji dureri adânci
Şi-oi bea cea mai curată apă.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silabe în ecou

Pe obraz îmi curg jurăminte
Şi mi-e dor de un gest nepătat,
Scrutează-mi aceleaşi cuvinte
Peste evul în care-am jucat.

Nu mai am chemările în ecou
Să-ţi mai flutur silabe eterne
Şi-aş mai vrea, iubite-erou
Să-mi îngădui suave poeme.

Mă apasă prea multe dureri
Şi o mare de spasme s-aude
Peste lumea ciunţită de ieri,
Felinarul iubirii surâde.

Ia-mi mâna în palmele tale moi
Şi iartă-mi paloarea învinsă,
Adu-mi în clepsidră înapoi
Fericirea, zeiţă distinsă!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

luna zgârâie geamul salonului
cu degete de lumină bolnavă,
timpul are alte nuanţe, aici,
parcă totul e împietrit, ca şi cum
virusul ar fi atotstăpânitor,
îngeri cu combinezon alb
se strecoară pe lângă tine,
îţi iau pulsul, temperatura,
îţi verifică saturaţia,
încă respiri,
încă eşti,
descoperi că ţi-a mai rămas
viaţă de dus,
şi-ţi pare rău, când auzi că bătrânul
cu ochii blânzi,
pe care l-ai cunoscut ieri,
cu toată povestea lui,
a plecat pentru totdeauna...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept...

Aştept să cadă firul ierbii
Sub stratul crâncen de omăt
Şi-n sufletu-mi să pască cerbii
Durerii-n care mă desfăt.

Nu storc nimic dintr-o privire,
Ce nu mai poate lumina,
Acum, eu mă despoi de tine
Pentru prăpădul ce-o urma.

De la un timp, e doar tăcere
În asprul sorţii legământ
Şi-ţi voi sorbi absurda vrere
Şi dincolo de-al meu mormânt.

Să ştii, atunci când fi-voi astru
Pe bolta care ne-a vegheat,
Că-n visul nostru strigă-un maslu
Dintr-un altar atrofiat.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Din picăturile de ploaie,
Gust nemurirea unui înger,
Se răscolesc tălpi de noroaie
Şi te primesc, o, tainic, fulger!

Mi-s lumile sfârşite în eter,
M-au cotropit vagi curcubee,
Mi-e sete de un albastru cer
Să mă înfrupt din noi poeme.

Te simt stingher şi-atât de obosit,
Cu aripile-ţi de mătase,
Şi-mi pare că o eră ne-am iubit
Şi-acum se năruie sinapse.

Din ploaia sfântă te îngădui
Şi te adorm în veşnicie,
Sărută-mi dorul-n care stărui
Şi oferă-mi răsăritul mie!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

A mai dispărut un poet,
În linişte, a trecut la cele veşnice,
Suntem înmărmuriţi de durere,
Neputincioşi,
Cerem divinităţii iertare,
Oare e suficient cât scrie fiecare,
Cât zbucium se rostogoleşte
Sub un soare, din ce în ce mai palid,
Nimeni nu ştie ce detalii ascund anumite cuvinte,
Cât chin,
Cât suspin,
Cât venin,
Toate se înrădăcinează
În inimă,
Până când un înger alb
Te eliberează
Cu un zbor în neantul,
De unde nimeni nu
S-a mai întors...

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul, cea mai ciudată dintre creaturi,
Fiinţă racordată veşnic la extreme,
Cea mai sfidată stea, închisă-ntre armuri,
Trăieşte-n univers un spectru de poeme.

Nu are linişte deajunsă în clondir
Şi-l paşte un fel de neputinţă ninsă,
El, simulacrul vinului şi pâinii în potir,
Un june al gândului trucat de necredinţă.

Un corolar al teoremei Celui Preaînalt,
Un prinţ blajin, cu sânge-albastru, metaforic,
El, sfidătorul unui circ, extrem de fad
Presară dragoste în tot, cam euforic...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recurs

Hai să facem un recurs,
În procesul conştiinţei,
Să aducem timpul scurs,
În oglinda neputinţei.

Vreau să văd într-adevăr
Cine a iubit mai tare,
Cine-a minţit, cu spor
Şi-a trădat prin minutare.

Cine-a spus că vom trăi
Veşnica poveste suplă,
Când suspinele-au rodit,
În durere să irumpă.

Tu sau eu am irosit
Salba de mărgăritare,
Cine umbra şi-a ciunţit
Într-o faptă-ngrozitoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţie...

cuprinde-mi gândurile în căuşul
palmelor tale,
şi-abia apoi ai să poţi sorbi
din pocalul cu zile siclamen,
un strop de fericire,
ridică-mi tâmpla spre
orizontul
cerului purpuriu,
pentru că numai acolo
am să mă ştiu
iubită de tine,
adună-mi petalele toate
de visuri trădate
şi culcă-mi încet, pe spate,
nemărginirea privirii tale iertate,
scoate apă din fântâna
faptelor clare
şi ia-mi mâna firavă
în gândurile tale,
şi-atunci şi numai atunci,

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

acasă, oamenii tăcuţi
au simplitatea înscrisă în gesturi mărunte,
palmele lor bătătorite vorbesc despre grijile peste care s-au culcat stelele aburinde,
mersul lor aşezat pregăteşte creanga de brad
pentru lumea de apoi,
colindele frâng cerul din care se prelinge dorul de cei care s-au dus,
încă un an îşi pune pecetea peste frunţile lor
încreţite de curgerea timpului, înfiorător de năvalnic,
casele par mai mici, cu ochii mijiţi către soarele palid,
iar fulgii firavi cern linişte pentru încă puţin...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!