Lista completă, pagina 3
Secvență...
O beznă adâncă, iute s-așternu
Peste fântâna albă, cu mistere
Și o durere aspră se țesu
În raiul vechi, al cânturilor grele.
În satul gol, copiii reveniră
Mult mai bătrâni decât părinții lor,
Iar doinele, cumplit se și porniră
Pe-un bocet aprig, înspăimântător.
Și-atunci poteci cu dor abrupt, suirăm
Și casele de lut păreau altare,
Pe brațul timpului, amar dormirăm,
Destine legănate-n minutare...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri
Îngerii-și zideau cenacluri
Peste prispa cea de lut,
Prin cireșii scriși în salturi,
Se croia un început.
Noi fugeam dinspre durere
Și-n destinul de pe umăr
Greierii țeseau poeme
Ca să-nvăț anii să-i număr.
Spre copilăria-mi castă
Aripi înălțau trofee
Și din hrana îngerească
Sclipuiam averi boeme.
Astăzi golul se întinde
În căsuța cu cerdac,
Moartea a-nceput a râde,
Prin cireși, îngerii tac.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptează-mi...
Sculptează-mi orizontul în petale,
Să nu mai simt deloc acest târziu,
Aprinde-mă din visurile tale,
Mi-e întuneric aprig și pustiu!
Apoi preumblă-te avid prin mine,
Ca frunza toamnei suple, aiurind
Și-ți voi spune că mi-e atât de bine,
Fântâna clipei tale, zăpăcind.
Mă încarcă de-o esență nouă
La un miracol tandru de hotar
Și voi gusta setos, lumini de rouă
Din ochii tăi cei fragezi, chihlimbar...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptează-mi...
Sculptează-mi orizontul în petale
Să nu mai simt deloc acest târziu,
Reaprinde-mă din visurile tale,
Mi-e întuneric aprig și pustiu!
Apoi, preumblă-te avid prin mine
Ca frunza toamnei suple, aiurind
Și îți voi spune că mi-e atât de bine,
Fântâna clipei tale, zăpăcind.
Mă-ncarcă de-o esență nouă,
La un miracol tandru de hotar
Și-ți voi gusta setos, lumini de rouă
Din ochii tăi cei fragezi, chihlimbar!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
îți simt pasul, rătăcindu-mi prin suflet,
îți ating zâmbetul, perpendicular
peste inima mea,
ne învârtim în cerc,
te privesc adânc în ochii senini
și mi te plimbi în artere,
te respir, în vreme
s-a făcut târziu,
nu mai știu ce pasăre cântătoare
ne-a zvonit neuitarea,
din ce licoare am băut amândoi
soare în iulie,
pentru care apus
ne-am pus așezământ
cuvintele,
care scriu ireversibil
o altfel de iubire...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închinăciune
Haide să-ntindem treptat,
Noi anotimpuri celeste,
Căci vremea cu noi s-a jucat
În epifanii modeste.
Pune-mi în sânge, nectar
Să nu se scurgă doar vina,
Culege-mi din suflet, amar
Să nu-ncolțească ruina.
Și umblă, te rog, mai încet
Prin inima-mi ciungă,
Sunt ere, de când te aștept,
În viața asta prelungă.
Sunt lacrimă stinsă în vin,
Chiar balta de sânge-a poverii
Și brațelor tale mă-nchin
La poarta tivită a verii.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închinăciune
Haide să-ntindem treptat
Noi anotimpuri celeste,
Căci vremea cu noi s-a jucat
În epifanii modeste.
Pune-mi în sânge nectar,
Să nu se scurgă doar vina,
Culege-mi din suflet amar,
Să nu-ncolțească ruina.
Și umblă, te rog, mai încet
Prin inima-mi ciungă,
Sunt ere de când te aștept
În viața aceasta prelungă.
Sunt lacrimă stinsă în vin,
Chiar balta de sânge-a poverii
Și slovelor tale mă-nchin
La poarta tivită a verii.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A nins...
A nins albastru peste cetățuie
Și-i atâta pace între ziduri reci,
Dinspre amintire țipă-o cărăruie,
Desenând în mine tolba cu povești.
Omul de zăpadă a pornit a râde,
În ogradă, tata ne privește trist,
Parcă-i împrumută albul un cărbune
Și-mi descalț privirea pe un prag de vis.
Fulgii-n dansul lumii se rotesc ușor,
Sania se-nvârte ca o balerină,
Și-n fragilitatea unui aspru dor,
Iarna-și cerne rostul, fără nicio vină...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă m-aș pierde...
Dacă m-aș pierde într-un fulg de nea,
te-aș săruta
în fiecare dimineață din care-ar ninge
dragostea...
Dacă m-aș preschimba într-o frunză arămie
de toamnă târzie,
aș șuiera prin vântul durerii tale
numai inima mea
să-ți fie veșnică stea..
Dacă în muguri de fericire aș renaște
primăvăratic
lângă sufletul tău singuratic,
aș fi eu...
Dacă în aripa mea stângă
ți-ai anina,
din nou, zborul,
ai afla serafica înălțare
spre soare
mereu...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
a mai răsărit o dimineață,
albul îți macină venele,
cuvintele au sonorități bizare,
mai numeri un ceas, un timp,
o zare,
poemul te caută pretutindeni,
tu încă simți lichidul amniotic
al plânsului mamei,
singura,
căreia îi pasă până
la capăt,
te vezi în obiectele din jur,
oglinda majoră a conștiinței
te arată integru și demn,
și totuși,
te temi de ipocrizia umană
și ești reticent, atât de reticent,
încât ai vrea să te ascunzi
în uterul pământului...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Alina Florica, adresa este:
