Alexandru Philippide

În nemiloasa devenire

Trăim o bună parte din viaţă printre morţi.

Citim în cărţi poeme de-o mie de ani spuse
Şi muzici ascultăm, demult compuse,
Şi-n vis vorbim cu vechi prieteni morţi;
E-o lume, de neant înconjurată,
Care prin moarte-şi capătă durată
Şi fiinţează-n noi prin nefiinţă.
- Şi ne-nşelăm cu strania credinţă
Că ispăşim cu mari păreri de rău
Greşelile de-odinioară,
Care pe alţii i-au făcut să-i doară,
Când nu gândeam ce-i bine şi ce-i rău
Şi când cu nepăsare şi-n neştire
Trăim în nemiloasa devenire.
Dar nimeni n-ar putea să mai învie.
Ce-a fost stricat, jignit pe veşnicie.

Şi doar numai părerea de rău mereu e vie.

poezie de Alexandru Philippide din Vis şi căutare (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa nu e, în fond, decât un balet mecanic, în care noi, oamenii, conduşi de legi pe care le ignorăm şi puteri sufleteşti oculte, suntem nişte biete jucării, mişcate de un regizor anonim şi răutăcios.

Alexandru Philippide în Adevărul literar şi artistic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare ce m-aş face eu fără zâmbetul tău răsărit dintre lacrimi mântuindu-mă de toate relele lumii...?

citat din Alexandru Philippide
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem făcuţi mai mult din noapte

Suntem făcuţi mai mult din noapte.

Prezentul cu scânteia lui nu poate
să lumineze-abisurile toate
Şi veşnicul amurg din noi.
Din când în când doar ies din adâncime
Ca nişte vietăţi din fund de mări
Necunoscute amintiri
Ce parcă nu sunt ale noastre,
Fragmente dintr-o viaţă pe care n-am trăit-o,
Crâmpeie care-ncearcă zadarnic să se-adune;
Un braţ, o ţeastă, lacul unui ochi
Cu nuferii pe care nu-i cunoaştem
Şi-o luntre ce ne cheamă cu vâslele de vis.

În marii munţi de-ntunecime
Sunt osândit să sap necontenit:
Ce voi găsi în adâncime,
Comoara unui gând nemărginit
Sau vechea stearpă-ntunecime?

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astralis

Oglinzi! adanci firide fara fund,
In voi statui de stafii se ascund!
Pe apa voastra cu fiori de stanca
Un zbor de vechi priviri pluteste inca
Si-alunecand din gol, in voi coboara
Naluca vremii de odinioara.

—
Pe drumuri care vin din
Nicaieri,
Din toamna primaverilor de ieri,
O, vested vis, te-ntoarce mai curand
Doboara-n mine viata, simt si gand,
Si potoleste-mi sufletul flamand.

Prin lumi de nouri vom calatori!
Vazduh mai nou din noi va inflori.
La capataiul cerului o stea inmugurita pentru noi va sta,
Din raze limpezi sa ne faca drum in lumea unde negurile iernii
Cladesc albastre manastiri de scrum in care luna toaca de vecernii.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Philippide
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!