Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Alexandra Alb Tătar

Lista completă

Deepweb

Deseori
florile n-au niciun parfum, le cumperi doar pentru a astupa gura
unei vaze în care nu mai miroase a viață, deseori
muzica n-are niciun mesaj, o pornești doar pentru a acoperi
un spațiu dezbrăcat de sensuri, deseori
mâncarea n-are niciun gust, mănânci doar pentru a-ți plomba
un loc știrbit de afecțiune, deseori
selfi-urile n-au nicio emoție, le postezi doar pentru a machia
în mintea altora, paloarea golului tău, golului ce nu-ți dă pace.

Când rețelele de socializare ațipesc
selfi-urile încep să vorbească între ele, atunci
fiecare microexpresie capătă sens, fiecare
grimasă facială se conectează la o
grimasă a inimii, formează
o rețea de semne și un gând, un gând nu-ți dă pace:
pe cine păcălim
deseori?

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce lustruim șoapte și făurim săbii

dacă poetul își lustruiește șoaptele
cu fildeșul gândurilor găurit de raze
e ca să tragi cu urechea la soare
și să auzi că-și arde corpul la 5505°C
doar ca să poți vedea

dacă poetul își ascute penița
cu piatra grosieră a cuvintelor
e ca să tragi cu ochiul la katana umbrei
și să îi vezi oțelul ce se-ncinge la 1300°C
doar ca să poți urla

și dacă îți apleci fruntea
dinspre soare, spre umbră
e ca lumina să copleșească urletul
cu plecăciunea ta

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 15 ianuarie 2019.
Distribuie

Panta rhei

împungea vântul cu vârful pantofilor ei de lac
tocurile roșii se înfigeau sfidător în zăpadă
acum nu mă mai bate nimeni, gândea
nici măcar viscolul
doar purta palton Prada și fond de ten Mac
pe cer, luna se încovoia ca o sirenă cu solzi de aur
hmm, un gând o mai bătea totuși
căci mai văzuse luna asta cu mult timp în urmă
acum însă parcă se zbătea să-și iasă din solzi
și zbaterea asta o simțea dedesubt
de palton dedesubt de machiaj
întreaga lume era la picioarele ei dar
luna avea unica podoabă a cărei strălucire n-o mințea
toate se sting cândva
îi spunea

își amintea acum când a mai văzut-o
când o fetiță cu picioarele goale trecea prin zăpadă
o împungea viscolul cu vârful pantofilor săi de ger
tălpile ei roșii se vârau tremurător în zăpadă

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 19 ianuarie 2019.
Distribuie

Inteligențe multiple

dacă scrii un poem
și aripi fermecate fâlfâie în piept
bătăile lor sunt la fel de suave, precum
sunetele pianului, când se-mpletesc
într-un cântec de leagăn
și atât de dulci, înțelegi de ce
acordurile lirei
au o dulceață
poetică


dacă rezolvi o ecuație
și rotițe fără de cusur ți se-nvârt în creier
se rotesc la fel de repede, precum
piciorul balerinei, când se-mpletește
într-o piruetă
și atât de exact, înțelegi de ce
mișcările unui boxer
au o precizie
matematică

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflul poetic

Poetule!
îți plouă cerul cu vers
da, se scutură arbori de nori peste tine și versuri curg șuvoi
prin crângul tău înverzit, când pe sub aurii umbrele
se clatină gălbiorii, îmbătați de iasomie
pe aleea ta cu felinare aprinse, când printre crengi îmbrățișate
îți cântă luna la cobză
prin burlanul casei tale rotunde
plouă-n neștire cu vers

tu îți închizi ochii, îți deschizi brațele și
inhalezi stropii de ploaie în călimara sufletului
apoi îți înmoi condeiul în ea și sufli dumnezeiește cu vers
prin crângurile noastre arămii, când pe sub umbrele de muștar
rânjesc bureții viperei spre stârvuri
pe aleile noastre cu felinare sparte, când printre crengi încovoiate
ne urlă luna a pustiu
prin burlanele caselor noastre pătrate

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum vrei să ne luptăm?

Ne-am cunoscut în vremuri de război, luptam
în aceleași tranșee, ne pălmuiau timpanele aceleași gloanțe
dar când treceam unul pe lângă altul nu se mai auzeau armele
intram într-o gaură de vierme spre câmpii de vibrații înalte unde
se auzeau bătăile aripilor unor păsări măiestre
pentru câteva clipe ne purtau spre țări calde și când reveneam
un timp baionetele păreau viori electrice dezacordate
iar când era furtună și ne ascundeam pe lângă șobolani în mocirlă
când ne priveam, ploua cu stropi aurii ce desenau mâini împreunate
pe când baricadele găurite deveneau livezi de cireși magici.
Când într-un târziu a venit pacea, nu mai știam ce să facem cu ea
nu mai credeam în livezi magice, au început coșmarurile, sângele
se scurgea din cireși, iar păsările măiestre erau pisici de mare zburătoare
se aruncau să ne străpungă cu țepoasele lor cozi
am rămas în gardă, pregătiți de atac în fața unui inamic invizibil
căci sufletele noastre s-au născut ca niște hiene
cu ochii deschiși și cu instinct canibal
nu ne mai unește nici un dușman, nici un front comun, ne adulmecăm
precum doi lei în cușcă înainte de a se năpusti unul asupra celuilalt.
Două spade ce se întâlnesc tăiș pe tăiș, privirile noastre

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împiedicați în înalt

Sigur că cei dinaintea ta se asemănau
aceleași 32° Fahrenheit în priviri, același
mers precaut al inimii în lesă, aceleași
mâini îngrijite, pipăind costumele slim fit Versace
apoi ai venit tu, cu pălăria ta de papură, în straie ușoare dar
ponosite, c-un braț de flori de colț în ochi și
sufletul stele verzi în palme alunecoase.

Împiedicatule!
au urlat cei de jos
și hohote de râs s-au prăvălit peste valea
plângerii.
Dar tu te-ai împiedicat de curcubeie de flori, peste
vâlcele cu nori de chihlimbar și muguri
de stele.

Florine, șopti mărinimia, trecând
pe la porți de suflet, iar când bătu
la ușă, înăuntru se crăpă de ziuă.
Ești o pâine caldă, lasă-i

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miez de poem

acolo unde mugurii plesnesc
primit-am Lumină

acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e o plantă cățărătoare spre ceruri virgine
iar umbra sa atletică aleargă în voie pe nori
cât timp e un vrej pe care se poate urca
un copil cu boabe mari de fasole în palmele
dogorite, într-o amiază cu tunbergii
înflorite

acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e un gorun secular, cu scoarța acoperită de licheni
iar umbra sa tremurândă alunecă pe-un lac cufundat în amintiri
cât timp din trunchiul lui se pot face lemne de foc pentru
un bătrân cu chibrituri mici în palmele
zbârcite, într-o noapte geroasă cu troiene
bătăcite

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Respirația în patru timpi

Suflet orb, de ce să cauți Paradisul doar în cer,
Când, precum o fi în ceruri, te-ai rugat: și pe pământ,
Suflet drag, n-aștepți zadarnic judecata cea de fier,
Nu-ți ești tu judecătorul purtând țepi pe sub veșmânt?

*

-Înger blând, plin de lumină, viața asta trebuia
Ca-ntunericul și ceața să n-o poată pistruia.
-Dar nimic nu trebuiește, să trăiești, doar să respiri.
-Eu respir, cunosc mirosul de cerneală din papiri,
Simt iubirea-nmugurită, știu mireasma cea de flori,
Răvășind cărări de suflet, simt o mie de culori.
Dar parfumul lor se pierde - ce-am simțit, nu a durat;
Ce de flori cad ofilite, ce de pomi s-au scuturat...
Și iubiri se sting în taină, chiar de falnic s-au aprins,
Cum în brațele de smoală noaptea neagră le-a cuprins.
Azi te simți ca o furnică, ieri păreai să fii un zeu,
Deci mă-ntreb cât ne iubește bunul nostru Dumnezeu...
-Să ai nările deschise, dacă vrei al Său parfum.

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Alexandra Alb Tătar, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!