Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Alexandra Alb Tătar

Lista completă

Respirația în patru timpi

Suflet orb, de ce să cauți Paradisul doar în cer,
Când, precum o fi în ceruri, te-ai rugat: și pe pământ,
Suflet drag, n-aștepți zadarnic judecata cea de fier,
Nu-ți ești tu judecătorul purtând țepi pe sub veșmânt?

*

-Înger blând, plin de lumină, viața asta trebuia
Ca-ntunericul și ceața să n-o poată pistruia.
-Dar nimic nu trebuiește, să trăiești, doar să respiri.
-Eu respir, cunosc mirosul de cerneală din papiri,
Simt iubirea-nmugurită, știu mireasma cea de flori,
Răvășind cărări de suflet, simt o mie de culori.
Dar parfumul lor se pierde - ce-am simțit, nu a durat;
Ce de flori cad ofilite, ce de pomi s-au scuturat...
Și iubiri se sting în taină, chiar de falnic s-au aprins,
Cum în brațele de smoală noaptea neagră le-a cuprins.
Azi te simți ca o furnică, ieri păreai să fii un zeu,
Deci mă-ntreb cât ne iubește bunul nostru Dumnezeu...
-Să ai nările deschise, dacă vrei al Său parfum.

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 24 iunie 2019.
Distribuie

Homo Sapiens Futuris

*

Câte dintre sistemele, structurile, hotarele,
câte dintre cutumele, culturile, popoarele
pe cale de dispariție, vor fi renăscut?
Câte dintre convențiile, dogmele, credințele,
câte dintre invențiile, normele, tendințele
pe care de apariție, vor fi dispărut?

**

Peste milioane de ani
după ce toate continentele se vor fi ciocnit
oare cum va arăta acel supercontinent, acea Pangeea Ultima
poate privirea noastră se va înălța
spre visul dintâi și cel de pe urmă
de parcă tot ce va conta, va fi că și atunci
ceea ce ne închipuim că e Raiul, va rămâne
locul preferat.

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce lustruim șoapte și făurim săbii

dacă poetul își lustruiește șoaptele
cu fildeșul gândurilor găurit de raze
e ca să tragi cu urechea la soare
și să auzi că-și arde corpul la 5505°C
doar ca să poți vedea

dacă poetul își ascute penița
cu piatra grosieră a cuvintelor
e ca să tragi cu ochiul la katana umbrei
și să îi vezi oțelul ce se-ncinge la 1300°C
doar ca să poți urla

și dacă îți apleci fruntea
dinspre soare, spre umbră
e ca lumina să copleșească urletul
cu plecăciunea ta

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 15 ianuarie 2019.
Distribuie

Panta rhei

împungea vântul cu vârful pantofilor ei de lac
tocurile roșii se înfigeau sfidător în zăpadă
acum nu mă mai bate nimeni, gândea
nici măcar viscolul
doar purta palton Prada și fond de ten Mac
pe cer, luna se încovoia ca o sirenă cu solzi de aur
hmm, un gând o mai bătea totuși
căci mai văzuse luna asta cu mult timp în urmă
acum însă parcă se zbătea să-și iasă din solzi
și zbaterea asta o simțea dedesubt
de palton dedesubt de machiaj
întreaga lume era la picioarele ei dar
luna avea unica podoabă a cărei strălucire n-o mințea
toate se sting cândva
îi spunea

își amintea acum când a mai văzut-o
când o fetiță cu picioarele goale trecea prin zăpadă
o împungea viscolul cu vârful pantofilor săi de ger
tălpile ei roșii se vârau tremurător în zăpadă

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 19 ianuarie 2019.
Distribuie

Suflul poetic

Poetule!
îți plouă cerul cu vers
da, se scutură arbori de nori peste tine și versuri curg șuvoi
prin crângul tău înverzit, când pe sub aurii umbrele
se clatină gălbiorii, îmbătați de iasomie
pe aleea ta cu felinare aprinse, când printre crengi îmbrățișate
îți cântă luna la cobză
prin burlanul casei tale rotunde
plouă-n neștire cu vers

tu îți închizi ochii, îți deschizi brațele și
inhalezi stropii de ploaie în călimara sufletului
apoi îți înmoi condeiul în ea și sufli dumnezeiește cu vers
prin crângurile noastre arămii, când pe sub umbrele de muștar
rânjesc bureții viperei spre stârvuri
pe aleile noastre cu felinare sparte, când printre crengi încovoiate
ne urlă luna a pustiu
prin burlanele caselor noastre pătrate

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 18 aprilie 2019.
Distribuie

Cum vrei să ne luptăm?

Ne-am cunoscut în vremuri de război, luptam
în aceleași tranșee, ne pălmuiau timpanele aceleași gloanțe
dar când treceam unul pe lângă altul nu se mai auzeau armele
intram într-o gaură de vierme spre câmpii de vibrații înalte unde
se auzeau bătăile aripilor unor păsări măiestre
pentru câteva clipe ne purtau spre țări calde și când reveneam
un timp baionetele păreau viori electrice dezacordate
iar când era furtună și ne ascundeam pe lângă șobolani în mocirlă
când ne priveam, ploua cu stropi aurii ce desenau mâini împreunate
pe când baricadele găurite deveneau livezi de cireși magici.
Când într-un târziu a venit pacea, nu mai știam ce să facem cu ea
nu mai credeam în livezi magice, au început coșmarurile, sângele
se scurgea din cireși, iar păsările măiestre erau pisici de mare zburătoare
se aruncau să ne străpungă cu țepoasele lor cozi
am rămas în gardă, pregătiți de atac în fața unui inamic invizibil
căci sufletele noastre s-au născut ca niște hiene
cu ochii deschiși și cu instinct canibal
nu ne mai unește nici un dușman, nici un front comun, ne adulmecăm
precum doi lei în cușcă înainte de a se năpusti unul asupra celuilalt.
Două spade ce se întâlnesc tăiș pe tăiș, privirile noastre

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde locuiesc sfinții

Unde locuiesc
iluminatele creaturi nocturne, care s-au prădat și de
ultimul pătrar de lună din colțul lor de cer, să poată face toiage de lumină
pentru cei care șchiopătau în întuneric
unde locuiesc
frumoasele viețuitoare acvatice, care au coborât din Arca lui Noe
pentru a face loc și celor fără adăpost
unde locuiesc
acești oameni-fluviu care, cu limbă de moarte, au lăsat apă vie
pentru cei însetați de Cuvânt
unde
locuiesc aceste ființe înaripate și cum de și-au făcut
cuiburile acestea mari
în inimile acestea mici
ale noastre?

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rădăcini verzi. Cu moartea pe moarte călcând

Dacă aș putea să îmi vopsesc părul
chiar aici, la rădăcina sufletului
cu verdele acesta moale, ce se scurge, de Înviere
din crucile de lemn înmugurite, din pletele de iarbă ce se-nalță
pe creștet de mormânt, sfidând acest
trudit pământ, dragii mei, scumpii mei, preaiubiții mei
mi-aș lăsa breton lung, ca privirea mea defrișată
să nu ducă vreodată lipsă de primăvara în care
ne vom ridica împreună, în verde veșmânt
ca ochii mei despodobiți de lacrimi să primească
binecuvântarea genelor încărcate de rouă
ca nările mele despuiate de miros să-și amintească
parfumul smereniei lăsat de ghiocei, în plecăciunea lor
ca jarul nestins al dorului meu, nepermis fumegând
acolo unde drepții se odihnesc, să pomenească
de moartea Sa, pe moarte călcând.

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plutire

[Exercițiu de relaxare III]

Să te întinzi încet pe spate într-o barcă,
atunci când simți că parcă mintea-ți s-a-necat
și că ar fi, de-ai strânge-o-n palme, udă leoarcă,
dar o poți stoarce și-o poți pune la uscat.

Să te sărute geana soarelui în palmă,
când al tău braț vrea să adoarmă-ngreunat
și simți a mării unduire tot mai calmă,
când de povești îți este pieptul îngânat.

Să îți vorbească numai liniștea pe buze,
atunci când zgomotul din tine-a devenit

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elogiu diversității

Vreau să vânez ideea pură, ce țâșnește
din codrii minții, unde liberă aleargă,
să pescuiesc acea uimire, ce-o să spargă
un geam spre-o lume-n care gardul n-o oprește,
s-ating penajul în sextine sau catrene,
să fac bandaje de cuvinte fără pene.

Vreau să mai râd când plânge roua de pe frunze,
atunci simt pulsul unei vieți ce e reală,
mă pierd în cărți, dar și în lumea virtuală,
vreau să valsez în dansul pensulei pe pânze,
la răsărit, să lupt în ring, sau ca barbarii,
și la apus, să joc iar șah, la malul mării...

Vreau să alerg când vântul șuieră sălbatic,
parcă în haită fug, cu lupii, în pădure,
parcă mă joc atunci, ca urșii, când au mure,
vreau să înot când briza murmură molatic,
parcă în banc înot, cu pești din mări albastre,
și-aș vrea să zbor ca niște păsări ce-s măiastre.

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Alexandra Alb Tătar, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!