Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Afrodita Popescu

Lista completă

Gimnosfere

întreabă tatăl
cine sunt toți acești morți ce-ți traversează calea?

un cort roșu vopsit uitat dinadins acolo
o vrăjitoare ce cheamă întunericul în miezul copacilor
voi ancora
voi fi tăcerea și mișcarea frunzelor în lumina sferelor


întreabă mama
ce este cu această iubire ce-ți inundă sinapsele?

după ce a străbătut câmpia nesfârșită a inimii
supusă vântului
călăuză nevăzută te-a chemat desfrunzirea

tălpile tale fulguie prin lumea plină de sfere

poezie de Afrodita Popescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața pictează cerul - pe nerăsuflate

pe vremea când alergam timpul în mână cu un avion
și-mi închipuiam că așa trebuie să arate zborul
viața nu e un simplu trofeu pe care să-l atârni pe perete

căutam un prilej să ajung la cârma avionului să pot vedea lumina și crestele munților
de trei ori să mă dau peste cap, de trei ori să-mi lepăd epiderma
să beau mai multă apă
pe urmă drumul se îngustează

nu strâng merele ce-au putrezit în pom

mi-an dat seama că ziua avea să fie lungă, atât cât aveam nevoie s-o aud
pe pajiștea de flori pestriță și de piatră
ochiul meu se lovește
mă doare sunetul

constat că lumea asta a uitat fix ce contează

să picteze

[...] Citește tot

poezie de Afrodita Popescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să înveți să iei din aripile păsărilor zborul și liniștea unui înalt

[să înveți să respiri din nou]


într-un loc în care iți spui închide și așteaptă
poate că de pe gleznă va țâșni în sus acea teamă ubicuă de început de lume
acea teamă ce spulberă pe loc toate casele, toate lanurile în care s-au dizolvat macii
și poți să o iei pe mai departe știind că ai primit darul iertării
spui fiecărei ape cum se înoată până la mal
dai fiecărui sunet tot ce aduce pescarul
întorci cu ochii spre soare albastrul dilatat de rezonanțe
ca o umbrelă
ca o iertare
ce vine din amurg
și dacă ai știi că limpezimea se naște odată cu tine,
odată cu celulele,
într-un loc în care fasonezi rădăcinile înveți să respiri

cât pe ce să nu mai prinzi decât tăcerea în goana acea organică a unui răsărit de lume

poezie de Afrodita Popescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt de ajuns, și clopote și aripi

dacă trebuie să scrii e ca să nu stea mâna celor nouă ursitoare
la lumina unei lămpi se prefigurează în mișcare umbre
dar tu nu mai auzi
să repeți după mine cuvântul Dumnezeu e imposibil

un ocean în care plutește tăcerea aduce la țărm vietăți ce au murit odată
sufletul îngheață mai repede chiar decât ai aprinde farul lumină
să inspiri prin fular temperaturile scăzute
și nici atunci să nu poți bloca adevărul de la un capăt la altul
ai învățat că echilibrul se află în bătăile neregulate ale inimii

care te cuprinde dintr-o singură mișcare
care te însoțește pe celălalt mal și scoți prin ochi și oase cele mai negre temeri
le arunci prin crăpătura ușii celor nouă ursitoare
chiar înainte de începerea unei spovedanii

îngenunchezi lângă icoană

poezie de Afrodita Popescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Afrodita Popescu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook