Adrian Timofte

Pictorul de nuduri

Cunoşti prea bine contururile nud,
Le-ai mângâiat atâta de profund!...
În minte ţi-au rămas întipărite,
Le-ai zugrăvit de parcă-s fete ne-mplinite.
Prin culoare-ai făcut să fie
Ceva din frumuseţea vie.
Şi cum lascive le-ai pictat,
Privindu-le, îţi fuge gândul la păcat.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună tu

Lună tu ce ştii secretele
Amorezilor de noapte
Şi păstrezi în taină vorbele
Ce s-au spus numai în şoapte,

Ode ţi-au făcut poeţii,
Te-au cântat şi te-au slăvit.
Tu părtaşă la a lor taine
I-ai vegheat când au iubit.

Dând cuvântul de onoare
Vrând s-arate că sunt zei,
Câţi nebuni promis-au oare,
Să te-aducă iubitei?

poezie de Adrian Timofte (ianuarie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânim

Se lasă toamna peste noi.
Anii au plecat – păsări călătoare
Ce nu vor mai veni-napoi,
La cuiburile lor rămase goale.

În urma lor doar amintiri,
Un şir întreg se leagă:
Părinţi, copii, prieteni şi iubiri
Ce viaţa ne-o făcu-se dragă.

La tâmple bruma s-a lăsat.
Căldura n-o îndepărtează;
Părul ni-la grizonat,
Iar timpul faţa ni-o brăzdează.

poezie de Adrian Timofte (decembrie 2019)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de toamnă

Frigul vine prima oară,
Cade bruma peste vii,
Făcând iute să dispară
Verdele de pe câmpii.

Soarele şi el apune
Mai devreme ca oricând
Voind parcă a ne spune:
Iarna va veni curând.

Norii-n ceruri se agită,
Ploile ne dau târcoale,
Ziua este tot mai mică,
Turmele se-ntorc în vale.

Deodată şade vântul.
Cerul este-ntunecat;
Se îmbracă tot pământul
Într-un alb imaculat

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preotul şi ţăranul

Preotul în parohie
Pe o străduţă se plimba.
A văzut într-o ogradă
Un ţăran cum semăna.

Mâna-i iute cu bastonul
Loc în pământ făcea.
Punea bobul. Cu piciorul
Ţărna peste el trăgea.

-Doamne ajută, moş Marine!
În pământ nu pui prea bine.
Trebuie întâi săpat
Şi apoi de semănat.

- Nu-ţi bate cu mine gura.
Nu-ţi respect învăţătura.
În pământ, mata cum pui
Nu scoate niciodată pui.

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Dintr-un colţ sfios priveşte
Tânărul cu plete mari.
Rezemat e de perete
Şi cu o mână-n buzunar.

E frumos, ca din poveste.
Are ochii de tăciune
Şi pe fete le priveşte
Parc-ar spune o rugăciune.

Fetele se-adună-n cercuri
Şi spun glume, şi zâmbesc.
Ele ar vrea să-l ia alături...
Multe cred că-l şi iubesc.

Privind una cu ardoare,
Dând din mână, spune-ncet,
Dar să audă fiecare:
-O, lăsaţi-l! E poet!

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşul şi porumbeii

Un bătrân, în parc, pe-o bancă
Stătea şi în jur privea
Porumbeii cum se joacă
Şi de el s-apropiau.

Stoluri mari, în zboruri line
Pe deasupra lui zburau
Şi din stol la dânsul vine
Şi din mână-i ciuguleau.

Un copil isteţ din fire,
Zâmbind îl privi mirat
Cum din stol în cap îi vine
Plată câte-un băligat.

Văzându-i moşul mirarea
Se destăinui cu foc:
- Ca şi politicienii
Ambii fac acelaşi joc.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza

Din care univers mi-te-ai desprins
Şi te-ai oprit în prag la mine?
Divinitatea te-a trimis
Să-mi tulburi clipele senine?

Eşti adiere şi suspin; un vânt de primăvară,
Parfum de flori, un gust amar
al clipei trecătoare...
Eşti amăgirea unui vis din noaptea solitară.
Dar ce nu eşti tu oare? Eşti bucuria care doare.

*
* *

În viaţă m-ai curtat mereu
Şi-ai însoţit durerea sufletului meu.
Dar eu, nebun, n-am înţeles
Şi-am aruncat vers după vers
În nopţile cu lună plină
Pe-o bancă-n parc, pentr-o străină.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc periculos

Două fete jucau mingea,
De minune se distrau.
Iar băieţii de pe margini,
Grupuri, grupuri le-admirau.

Vesele, nevoie mare,
Loveau minge-n fel şi chip,
Admirate fiecare:
Înţelegeţi cum vă zic.

Deodat-o lovitură
Duce mingea într-un grup.
Un băiat, mic de statură,
Cade jos ca un butuc.

Cu mâinile-ntre picioare
El se zvârcoleşte-n iarbă.
Una dintre jucătoare
Vine iute şi-l întreabă:

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de vară

Obosit de-o zi toridă,
Soarele a asfinţit;
Este linişte divină,
Totul pare adormit.

Din nori luna se arată
Mare şi strălucitoare,
Făcând noaptea să apară
Mai frumoasă ca oricare.

Luna-n ceruri se răsfaţă
Ca o zână din poveşti,
Prinsă cu un fir de aţă
De-nălţimile cereşti.

În lumina-i argintie
Liniştea pare deplină.
Greierii, în simfonie,
Strică liniştea divină.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2013)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!