Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Adrian Rentea

Lista completă

Bărcuțe din coji de nucă

Pe râurile acum domoale ale inimilor
acordurile truverului
sunt bărcuțe din coji de nucă
legănate de iluzia unei hule
și intenționat am folosit un arhaism
căci vorbele-i sunt despre vremuri apuse
când gesturi imprudente învolburau râurile
iar noi ne aruncam în veșnicie
la fel cum în valuri
pentru o regină

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe poteci de fum

Pe poteci de fum se pierd
zilele-mi una câte una
nu e nici fumul canceros al țigării
nici aburul translucid
bahică dulce pomadă pentru oasele rebegite
e o pâclă de pucioasă ce așterne uitarea
peste fărămiturile lăsate-n urmă
pentru a-mi regăsi drumul
spre zilele-n care
negru era doar culoarea cu care-l desenam pe bau-bau
negru era părul mamei
și negri ochii ei
celei dintâi

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clasei politice

Mărunți în vorbă și în faptă
uimiți prin talentul cu care
impostura v-o mascați
epigoni ar fi un titlu nobiliar

pestrițe cohorte vă urmează
servitori mânați fie de oarbă idolatrie fie
de teama de a fi striviți

mojicia voastră pervertește
umila prostime
incompentenți inculți notorii astăzi
erați până mai ieri iluștri anonimi

pasul țanțoș însă se preschimbă
spăsiți și palizi ni vă înfățișați când sunteți
demascați.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nedumeririle unui eretic

Oare Dumnezeu
presupunând că există
e la fel de trist
cum suntem noi în zilele ploioase
sau pe când supușii-i
tânjesc după nimburile angelice
ale crestelor la zenit
ori după dansul nestematelor pe plapuma mării
când soarele se ridică-n capul oaselor
el spune un bogdaproste
și ca-ntr-o debara personală
la adăpost de orice priviri
își rulează un joint
binecuvântând cortegiul de nori în robe zdrențuite
ce-i ascund pentru o clipă spectacolul grotesc de jos.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rezident în țara cuvintelor

Rezident în țara cuvintelor
țara care m-a adoptat
și totuși
arhanghelii
ori demonii ce mă locuiesc
se simt uneori precum imigranți ilegali
dar unde să fug
unde să mă ascund
autoexilat din patria mumă
țara în care nu se mai produc tunuri
dar se dau tunuri la tot pasul
unde cerneala se uscă în uitare
pe pagini de carte
legate nu cu ață ori cu clei
ci cu zale
unde să fug
unde să mă ascund
dacă nu acolo unde călimara cu cerneală
e bolul în care
cei închiși pe viață

[...] Citește tot

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împărțind singurătatea cu o tufă de măceș

Cu trupul scheletic
ivindu-se din giulgiul alb căzut peste lume
își întinde un braț
ca pentru a-mi aține calea
o tufă de măceș
pe degetele descărnate
lacrimi par încrustate-n veșnicie
la fel cum odinioară
în viața din care m-am reîncarnat
pe o pleoapă încrustată-n amintire
lacrimi au încercat să mă întoarcă din drum
dar iată-mă aici
întârziind în fața acestei tufe de măceș
mângâind degetele scheletice
gândesc că nu-i nici devreme nici târziu
iar sub giulgiul alb căzut peste lume
nu se află nici o cale
și aș aduna în palmă lacrimile toate
să-mi spăl cu ele singurătatea
așa cum Maria a spălat picioarele lui Iisus.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mult aduce pădurea cu un azil uitat

În dimineața asta pierdută-n ceață
ce mult aduce pădurea
cu un azil uitat
cu truchiuri împuținate de iarnă
și resturi amintind de festinuri estivale
așteaptă niște buni samariteni
să-i primenească potecile
soarele de primăvară
să o îmbrace-n rochie nouă
pentru musafirii
care azi mâine
au să-i calce pragul

în dimineața asta pierdută-n ceață
ce mult aduce azilul
cu o pădure uitată
cu trupuri împuținate de boală
și rămășițe amintind de o cină frugală
așteaptă niște buni samariteni
să-i primenească odăile

[...] Citește tot

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Adrian Rentea, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!