Adrian Rentea

Despre ciclicitatea anotimpurilor

Obişnuiai să colecţionezi poeme de dragoste
îţi aminteşti
strofe pe spatele unei fotografii
ode în metru şchiopătat
încadrate de arabescuri pe foi dictando
semnate ori anonime
nu conta
unele mureau odată cu vara
dar le-ai strâns pe toate într-un sipet sub cheie
cum strânge o fetiţă în braţe toamna
frunze roşii frunze galbene
pistruiate ca obrajii ei
astăzi
fata are poeme de dragoste
în fişiere parolate
tu aduni culorile toamnei în format jpeg
şi din când în când mai culegi câteva frunze
roşul imaculat ca un câmp de maci vara
s-acopere galbenul bolnav al foilor dictando.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Metoclopramid şi alte leacuri

Departe de Pasărea Phoenix
mai degrabă la fel cum beţivul
renaşte din propria vomă
aşa şi poetul
are nevoie să deşerte toxinele
pentru a se întoarce zi de zi
la cele lumeşti
cuvintele-i sunt pastilele de Metoclopramid
pe care le scuipă
în faţa tuturor ori în batistă
dar nu le înghite
căci farmacista l-a sfătuit să nu abuzeze
atunci când i-a pasat pastilele pe sub tejghea
deşi nu avea prescripţie pentru ele.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de Brumar

Dimineaţă nedesluşită
palidă cu cearcănele sub voal mascate
ibovnica soarelui
luna
lăsată cu ochii-n ceaţă.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În loc de holde
halde de steril
în locul peştilor
o canistră de benzină
despică valurile
săltând poticnit
asemeni unui înecat.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns în spatele plopilor
paznici peste o uzină dezafectată
precum un zilier răpus de oboseală
soarele desenează zăbrele tremurânde
pe luciul apei.

gogyohka de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al nimănui

Eu
tu
roşul unghiilor tăind în carne
tabloul din rama oglinzii
rămâne încrustat în veşnicie

eu
roşul cărnii pălind
când viaţa se scurge din ea
întârziind în faţa oglinzii
nu ştiu încotro s-o apuc.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora la care poeţii se sinucid

Pe creştetul munţilor
perdele de licurici de alabastru
par ferestrele unei metropole pulsând de viaţă
ascunsă de mantia de catifea iarba
plânge cu lacrimi de rouă
fremătând sub mii de arcuşuri
ce frumos e pe Pământ
la ora la care
în oraşul ce fumegă tăcut precum un crematoriu
poeţii se sinucid.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărcuţe din coji de nucă

Pe râurile acum domoale ale inimilor
acordurile truverului
sunt bărcuţe din coji de nucă
legănate de iluzia unei hule
şi intenţionat am folosit un arhaism
căci vorbele-i sunt despre vremuri apuse
când gesturi imprudente învolburau râurile
iar noi ne aruncam în veşnicie
la fel cum în valuri
pentru o regină

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe poteci de fum

Pe poteci de fum se pierd
zilele-mi una câte una
nu e nici fumul canceros al ţigării
nici aburul translucid
bahică dulce pomadă pentru oasele rebegite
e o pâclă de pucioasă ce aşterne uitarea
peste fărămiturile lăsate-n urmă
pentru a-mi regăsi drumul
spre zilele-n care
negru era doar culoarea cu care-l desenam pe bau-bau
negru era părul mamei
şi negri ochii ei
celei dintâi

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să-ţi spun te iubesc (II)

Nu spun te iubesc
s-ar putea să găsiţi totuşi cuvintele
rătăcite între alte mii de cuvinte
cu care am umplut caiet după caiet
încercând să acopăr vuietul tăcerii
cu tânguirea peniţei pe hârtie

nu şterg cărţile de praf
deşi atâtea şi atâtea pagini
poartă semnele
a cât au însemnat

nu spun te iubesc
şi nu şterg cărţile de praf
o teamă am
că am să cad la pat
în camera cu televizorul.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!