Adelina Cojocaru

Îmi vine-a-râde şi a plânge

Te-am strâns din vorbe
Şi te-am făcut buchet,
Buchet de crini deschişi spre Soare,
Albi clopoţei ce-au fost azi botezaţi
în lapte dulce, parfumat de-o Toamnă.

Îmi vine-a-râde... şi a plânge!...
... Cum am putut să te adun?
Inima mea a fost lopată?
Ea a uitat cine-ai fost Tu?
Şi-a pierdut toată durerea-aşa-deodată?

Îmi vine-a-plânge... si a râde!...
... De circul sentimentelor din mine!
De-această Toamnă nebunatică!
De frunzele cu gust de citrice!
Sunt trase astăzi prin muştar... dar dulci!

Îmi vine-a-râde... şi a plânge!...
"Cum e posibil să muşti Toamna

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept in seara de Crăciun

Cu Soarele te-aştept, iubita mea,
În ceasul când tot cerul luminează
Zăpezile căzute peste munţi şi brazi
În care Regele urmează să se plimbe.

Te-aştept cu Regele la o răscruce,
Acolo unde ne-am îmbrăţişat cândva,
În locul unde buza Soarelui era în sânge,
Iar Luna lăcrima pe-ascuns de dorul lui.

Vreau să vezi cum Soarele se-neacă
În ape şi-n omătul ce îmbrăcă lumea,
Să stingem dorurile noastre sub cămăşi
Cu îmbrăţişări şi şoapte de iubire.

Cu Luna să te mângâi pe obraji şi umeri
Din care am să strâng ninsorile căzute,
Cu sărutări am să-ţi topesc mirările din ochi
Şi cozile de porumbei căzute peste tine.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (13 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu floare roşie de pin

În lumea asta mare şi sucită,
Poţi să mănânci, să bei pe gratis,
Poţi să plăteşti ori să forţezi o gură,
Să te sărute pân' te saturi.
Poţi să te pierzi prin lan de grâu,
Iubind grăbit, orice femeie,
Ce ţi-a căzut cum cade para,
In gura unui trecător, fără lovele.
Poţi să-ţi faci brâuri de mătase,
Din părul blond de cucuruz, şi dame,
Ce te aşteaptă-n Soare surâzând,
Pentru o clipă de plăcere.
Chiar şi pe munti, tu poţi urca,
S-ajungi să tragi Luna de barbă,
Şi o femeie adormită-n stânci,
De-un dor făţarnic, cerşetorul de iubire.
Poţi să pribegeşti, cât vrei!
Pământul este nesfârşit de mare,
Cu suflete şi frunze ce se dăruiesc,
La orice umăr trecător prin ele.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (22 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă lăsa să-mi fie dor

Privesc la cer cu ochii plini de lacrimi
În care norii se îmbracă rând pe rând
În fracuri ce-acoperă pământul şi copiii
Lăsaţi în grija Domnului de sărbători.

În ele mamă văd minunea Dumnezeului
Pietre ce-şi dau una la alta strălucirea
Hoarde de stele strigătoare-n Univers
După părinţii ce-au lăsat în case pruncii.

Cu gândul trec şi eu prin ele plâns şi trist
Frământ tot sufletul în pulbere divină
Şi sper să mă audă Bunu Dumnezeu,
Să te aducă iute la gura mea şi-a sobei.

Privesc la Lună cu inima deschisă
În care Crezul mi-a fost lăsat de tine
Şi rog pe Fiul Dumnezeului să intre
Să cerceteze rana ce mă apasă astăzi.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (9 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să lăsăm poeţii să viseze

Din cioburi eşti făcută astăzi
Iubita mea, dorită de mulţi alţii,
Tu ce mi-ai făcut atâtea vrăji cu ochii
Prefăcându-mi inima în candelă nemuritoare.
Din sticlă eşti făcută astăzi
Tu, ce mi-ai fugit cu altul,
Femeia ce mi-a pus un foc în piept
Să ard dorindu-te numai pe tine.
Şi cât te-au strâns in braţe, alţii,
Nu au putut să te-ncălzească
Privesc la tine şi mă minunez, amar,
În ce te-au transformat toţi lupii, ce-au
muşcat din tine.
Ia seama, te iubesc şi-acum femeie,
Pot să-ţi dăruiesc întreaga viaţă,
Dar pun o singură condiţie
Să mergem în faţa Celui ce sfinţeşte
Adevărul şi Iubirea.
Şi-apoi, să nu priveşti în urmă la ce-a fost
La braţul meu să mergi fără de teamă

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (8 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce te doare?

- Ce te doare?
- Nu ştiu... aştept un cititor
de poeme, să-mi spună ce mă doare!!
Aştept pe unul care mi-a fost o vreme
medic specialist în chirurgie cardio-vasculară,
mi-a fost iubit şi avocat,
mi-a fost judecător şi martor,
mi-a fost iubirea cu bisturiul rece
ce mi-a tăiat cordul în două,
şi-apoi şi-a luat un bilet de a pleca în vacanţă
să se relaxeze, după o aşa intervenţie chirurgicală.
- Şi-acum cum te simţi?
- Nu ştiu... aştept să se întoarcă chirurgul din vacanţă!
Simt că mă apasă ceva,
mă doare o bucată de carne
în partea stângă, sub prima coastă
acoperită de sânul sărutat de el
intr-o vreme.... când nu era licenţiat în operaţii
pe cord.
- Ce te doare, ce-ţi lipseşte, poate te pot ajuta!?

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (21 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Octombrie

Versuri
Cojocaru Adelina

Ai grijă cu ce gânduri primeşti zorii
In uşă bate Dumnezeu cu ei
Sunt plini de-o rară eleganţă şi fineţe
Şi sfinţi pentru această zi.

Această dimineaţă pune-n şa Regina
Septembrie e ştearsă calm din calendar
Pentru că ea şi-a strâns destule poame
Cât să-şi hrănească trupul timp de-un an.

In locul ei a fost adus un Rege
Pasionat de modă şi pictură-n ape
Ce o să taie-n lung şi-n lat Pământul
Croind pe gustul lui câmpii şi munţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (1 octombrie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

Iubeşte-mă când Primăvara vine
şi se adună toată în ale tale braţe
intrând în tine cu parfumul florilor, tiptil,
ce au dormit sub pătura de-omăt o vreme,
lungă.

Iubeşte-mă când palmele sunt moi
din săruturi albe ce au fost de gheaţă
boboci ce vor aduce înfiorări în trup
cu calda lor trezire din razele de Soare,
sfânt.

Iubeşte-mă când ale tale tălpi sunt înverzite
de cuişoarele ieşite din pământul negru
adevăratele minuni ce ştiu a strânge trupuri
în brâurile ierbii crude ce-aşteaptă trupuri,
de îndrăgostiţi.

Iubeşte-mă când trupul tău e încălzit
de răsăritul Soarelui scăpat prin frunze

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata vieţii şi roata Olarului

Timpul mă ridică la Lună
Mă frânge apoi la pământ
Mă înmoaie în lacrimi şi tină
Să-mi rup limba strigând la Dumnezeu.

Timpul mă frământă în răni
Mă arde în foc şi în pierderi
Mă leagă apoi fedeleş
În mirări născute de-atâtea suferinţe.

Toată viaţa e o neînţelegere
O roată ce se învârte încontinuu
Şi nimeni nu ştie drumul
Ori sensul în care doreşte să ne-ameţească.

Timpul mă ceartă şi-mi spune
Să nu caut a înţelege viaţa
Să-ndur şi să tac pe genunchi
Pe roata olarului şi nu a vieţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se auzea un vaier

În două degete se auzea un vaier
Era ceva ciudat, un plâns de-amărăciune,
Un bocet de copil ce-a fost rănit şi rupt
Din braţele femeii în care a crescut.

Am sperat să fie glasul vântului de toamnă
Plin de greutatea norilor mâhniţi şi grei,
Ce se roteau deasupra pomului cu floare
Din care am rupt o creangă plină-n muguri albi.

Priveam în jurul meu cu sufletul la gură
Doream să văd o lacrimă pe un obraz de om
Un trecător ce şi-ar-fi-plâns tot dorul şi durerea
Ţinut în suflet după o fiinţă dragă ce-a plecat.

Nimic şi nimeni nu lăsa o lacrimă să cadă
În aburii pământului ce mă-ncălzeau in tălpi
Doar două degete strângeau în ele lacrimi
Din albul florilor tăiate crud de mâna mea.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (5 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!