A.C. Dragodan

Percheziţie

E toamnă, şi e noapte, şi e ploaie.
A curs în curte cerul, poloboc.
Prin mari băltoace, deţinuţii, droaie,
Desfac boccelele ca la talcioc.

Un temnicer, cu maţele pestriţe,
Se leagănă pe lângă osândiţi
Şi grohăie – obezul cu petliţe:
“Cătaţi-i bine, c-ăştia e bandiţi!”

Şi, rând pe rând, trosnesc din cusături
Cămăşi şi uniforme învechite.
Ce cad apoi, în zloată şi lături,
Ca nişte şoimi cu aripi jumulite.

Şi-n timp ce rup, căci ăsta-i scopul lor,
Mai zice unu-o vorbă cu piper:
“Ce-ai fost tu, mă banditule?” “Maior.”
“Dar tu?” “Episcop.” “Şi-ăl’lalt?” “Inginer.”

[...] Citeşte tot

poezie de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!